***
Poezie
everdana
august 23, 2017
1

vântul a înfășurat orașul într-un giulgiu,
orașul împrăștiind feromoni de avertizare.

până aproape de coloniile noastre, soarele
a ucis umbrele de pe străzi.

a lăsat să se desfășoare lumina
ca hergheliile de cai alergând pe un câmp.

până la noi. suntem aproape de abisul
care conține iubirea.

drumurile ne duc mai departe spre o stradă
în care cerul își varsă sângele.

iar tu

te rogi la un dumnezeu care nu există.
o umbră
care îți scutură
trupul jilav de
praf.

absintul din aer parcurge distanțe imense.

te îndrepți permanent către ceva necunoscut
precum marea și valurile.

dar orașul ne ține strâns în cătușele lui.
ne întinde giulgiurile pe fețe și ne sedează.

iar noi abia iesiți din coloniile noastre
repirăm absintul și ne rugăm
la un dumnezeu
care
nu
distruge tot.

aici orașul își aprinde lanternele de avertizare.
herghelii de cai devenite atente când lupii se apropie
de burțile lor mari și grase.

dar ceva ne trezește/ ne aruncă în abis/ ne dezvelește când dormim
ne așează în cutii paralele/ ne închide în blistere
ne suie în trenuri de noapte/ ne trimite departe

ne înfășoară temerile în folii de plastic
până ne rugăm din nou.

până te rogi din nou.
te rogi la un dumnezeu care nu există.

o umbră care
îți scutură
mereu
truplu
de frică și praf.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Un comentariu
  1. everdana a comentat la data de 23 august 2017

    truplu = trupul

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+