**
Poezie
Epigonia Ionescu
octombrie 21, 2017
0

şi eu sunt însărcinată,
îţi port înăuntru poeziile
a căror sămânţă
mi-ai implantat-o adânc în pântece
nu ştiu pe ce cale.
de grija poeziilor
încă nenăscute,
degust cu simţ de răspundere
(şi cu simţ artistic)
imagini şi cuvinte şi emoţii,
am pofte neobişnuite
uneori te-aş mânca pe tine,
aş gusta din marin sorescu,
aş înghiţi toamna sau apusul,
în stadiul embrionar
poeziile se hrănesc cu
ce absorb eu din realitate,
cresc până la un anumit nivel,

se transformă în ficţiune
şi apoi explodează din mine,
poeziile astea,
o pătrime eu
o pătrime tu,
factorul X în cantităţi neînţelese,
sunt independente de amândoi,
poeziile astea au viaţa lor proprie
odată ce le dau drumul în lume,
sau odată ce îşi găsesc singure
drumul spre ieşire,
şi ies din mine în fiecare zi
ca şi când ai fi vărsat înăuntrul meu
nu o sămânţă ci cornul abundenţei,
toate poeziile astea din noi doi
pe care le nasc fără moaşe
fără dureri
şi fără anestezie
fără cezariană sau epiziotomie
fără febra laptelui sau
depresie post-natală
poeziile astea un pic bastarde
pe care nu o să le recunoşti
niciodată.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+