Cabinetul de lectură
Cronici literare
qscribb
decembrie 23, 2016
0

 

În editorialul din numărul trecut al „Algoritmului literar” am menţionat printre antologiile de autor bine realizate şi necesare şi „Fructul din fruct” (apărută la „Princeps multimedia”, laşi) de Constantin Stancu, care cuprinde „vârfurile” din activitatea sa poetică desfăşurată între 1988 şi 2015. Socotesc că e bine să revin şi să ofer câteva detalii despre această antologie, mai ales pentru că autorul ei e insuficient cunoscut în pofida valorii indiscutabile a poeziei sale.

Primul meu contact cu poezia lui Constantin Stancu s-a produs cu mulţi ani în urmă, prin 1989, când, întâmplător, în biblioteca unui editor timişorean găsesc mai multe volume liliputane printre care şi „Păsările plâng cu aripi”, semnat Constantin Stancu. M-a atras titlul şi răsfoind volumul, care, în ciuda dimensiunii sale mici, adăpostea peste o sută de poeme, am descoperit o interesantă definiţie a poeziei într-un poem care se numea chiar „Poesia”. Eram preocupat pe atunci de ars poetica, de artele poetice ale poeţilor români şi consideram că mă pot folosi, într-un eventual studiu, de felul în care îşi închipuie poezia Constantin Stancu. Intre timp,mult mai tenace şi mai competent, Nicolae Oprea realizează studiul care pentru mine era doar un vag proiect.

M-a surprins plăcut că pe coperta a patra a antologiei, publicată după aproape trei decenii de la apariţia volumului de la editura Helicon din Timişoara, ce reprezenta debutul editorial propriu-zis, am revăzut arta poetică a lui Constantin Stancu, cu uşoare corijări stilistice. Deci reproducând poemul „Poezia”, poetul a vrut să declare că e fidel artei lui poetice în care declara metaforic şi fantezist ca „Poezia nu rezistă nămolului din adâncul râului/ precum puietul de peşte,/ dansul ei între cuvinte nu se ridică la puterea / peştilor abisali/ care transformă 100% întunericul în lumină./ Poezia, între întuneric echilibru şi memorie îşi caută simetria în mandibulele iluziilor,/ migrând spre o altă viaţă, din altă zi. Constantin   Stancu   a   rămas   credincios crezului să poetic exprimat acum treizeci de ani şi în antologia sa îşi mărturiseşte în mod metaforic ataşamentul faţă de poeticile sale închipuiri. Aceste închipuiri îmbracă uneori aspectul parabolei şi adeseori înregistrează doza mare a lirismului metafizic pe care îl cultivă dezinvolt poetul.

Titlul, „Fructul din fruct”, foarte inspirat, defineşte, mai bine zis, explică metaforic opera poetică. Ce poate fi poezia decât un fruct al unui fruct. Procesul de creaţie e fructul inspiraţiei care face fructul, creaţia. Altfel spus „fructul din fruct” este procesul creaţiei şi rezultatul lui. S-a remarcat de comentatorii poeziei lui Constantin Stancu, predilecţia pentru poemele tip ars poetica pe care le consider izbânda cea mai importantă a poetului. Aş putea să pun într-o listă foarte multe poeme de acest fel. Fără îndoială pot aminti câteva care evidenţiază un poet de calibru; în afară de poemul citat, mai adaug: „Poetul”, „Poemul cu scribi”, „Taina scribului”, „Alfabet imponderabil”, „Cămaşa poetului”, „Poemul se scrie singur”. „Cartea veche din care au fugit oamenii” şi „Antimateria pe raftul de sus”,o prefaţă suiş generis a acestei antologii. Nu poţi să nu admiri un poet care vede cum „cuvintele se ţin de mână în mii de cărţi” sau care mărturiseşte că: „Mă prind cu ambele mâini de marginea cuvântului/ şi urc spre răsuflarea ta, Doamne…”

Nu trebuie uitat însă că antologia se subintitulează „Adio, ne vedem pe străzile de aur” pentru că Constantin Stancu îşi completează subtilităţile poetice şi ideatice ale poemelor sale prin empatia faţă de cititor. Acestuia poetul îi dă „întâlnire”, prin poezia, „pe străzile de aur”, pentru a vedea îngerul „chiar în mijlocul oraşului,/ printre autovehicule şi pietoni transparenţi”. Aceste „întâlniri” menţionează exuberanţă, îndoială, bucurie, tristeţe şi, mai ales, înregistrarea dureroasă a senzaţiilor.

Cititorul care citeşte poemele din antologia „Fructul din fruct” va avea revelaţia „întâlnirii” cu un poet deosebit care ştie să-l exprime şi să-l reprezinte ajuns „pe străzile de aur”.

 

Algoritm literar nr. 1 (15)/2016

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Comentariile sunt inchise.

ChatApasa aici pentru chat !+