Camera obscură
Texte teoretice
Gheorghe Simon
septembrie 6, 2016
4

                Nici o dovadă, că ai trăit, nu te presupune, ci doar urma neagră a literei pe hîrtie. Litera învie doar în poezie. Dumnezeu se ascunde prin Semn, pecetluindu-şi făptura. Îndurîndu-se de creaţia sa, îi oferă acesteia şansa unei transfigurări, aceea de a face din ea figura eternă a cititorului. Nu altceva sunt marii creatori decît desăvîrşiţi cititori de semne. În felul acesta, (alfabetul), litera nu poate fi decît o pecete a absolutului şi care face posibilă slobozirea Verbului, fulgerător-imperativ, printr-o citire instantanee: acel clic de o miime de secundă. Nici nu ai timp să spui eu şi deja eşti, în lumină, după ce ai fost în camera obscură, cînd te-ai lăsat surprins. Aceasta e şi grila de  receptare a unui text: dacă, citind, bănuieşti deja cuvîntul care urmează, atunci textul e deja mort, mortificat, iar dacă toate cuvintele urmează intuiţiei tale, e ca şi cum textul s-ar scrie de la sine, tu, etern cititorul, făcînd schimb din mers cu autorul. Citind la rîndul tău, te laşi citit de sensul care se arată neistovit prin semnele care se urzesc şi se fac nevăzute (uiţi că citeşti), cît timp sensul nu se întrerupe, ocultat fie de pierderea unui cuvînt, fie de inflaţie (exces de gînd însoţitor). Oricum, lumina e orbitoare, întrucît e transfocatoare, ca în Sf. Treime: Tu, scriitorul, ai în faţa ta, cînd creezi, un virtual cititor, dar uiţi că peste umărul tău, aplecat discret şi aplicat, e cititorul indiscret, cel care-ţi veghează gîndul intim, ca tu să rămîi fidel faţă de cititor, netrădîndu-te şi nesustrăgîndu-te prin eschive, cînd faci cu ochiul (concesii) cititorului. Aceasta-i arta minoră, seducătoare, care pierde din vedere pe unul din nesmintirea treimică, culegînd mereu, ca la tenis, mingea de pe jos, în aplauzele mulţimii.

 

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

4 Comentarii
  1. Raul Constantinescu a comentat la data de 6 noiembrie 2016

    Esențial: „ Nu altceva sunt marii creatori decît desăvîrşiţi cititori de semne. În felul acesta, (alfabetul), litera nu poate fi decît o pecete a absolutului şi care face posibilă slobozirea Verbului, fulgerător-imperativ, printr-o citire instantanee: acel clic de o miime de secundă. Nici nu ai timp să spui eu şi deja eşti, în lumină,…”
    Salutar și pecutant eseul Dvs. Subscriu prin vot, Mult succes!

    • Gheorghe Simon a comentat la data de 6 noiembrie 2016

      Multumesc Domnului Constantinescu pentru citire atenta, inspirata si experta ! De la o pagina la alta si de la un autor la altul, imi dau seama de raspunderea, asumarea si implicarea Cititorului.
      Cum s-a mai spus: Scriem ca sa invatam a citi ! Multumesc !

  2. carmenis a comentat la data de 24 octombrie 2016

    ” dacă, citind, bănuieşti deja cuvîntul care urmează, atunci textul e deja mort”- bine sintetizat! Un scriitor talentat, cu har, este acela care prin inovatia lui, surprinde intuitia cititorului!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+