Ce înseamnă să fii poetă în România (II)
Interviu
Calin Vlasie
octombrie 27, 2016
0

anchetă realizată de Sophie Polanski

Floarea ȚUȚUIANU

Poezia se vinde ieftin și se cumpără greu

Mulțumesc pentru invitație, deși nu cred că sunt reprezentativă pentru eșantionul: poetă / statut / sexism/ misogism / șanse – pentru că eu sunt poetă / pe jumătate artistă ( sau invers), și nu cunosc mediul literar din interior, dar subiectul e binevenit. Ești poet(ă) sau

artist(ă) pentru că nu poți să fii / să faci, altceva. Asta te umple de chin și de bucurie. Nu cred că te gândești la statut. Un statut al artistului în România, nu cred că există.

Ca poetă, deși am publicat câteva cărți, ba am semnat și contracte, nu am primit niciun ban. Cea mai mare sumă – 100 $ – am primit-o  pe un poem sau două de la o revistă literară americană.

Creezi în orice domeniu artistic – în funcție de talentul pe care îl ai. Și cât îl ai. Cum talentul nu are sex, poetele pot fi uneori superioare calitativ poeților, dar totdeauna inferioare cantitativ ( premii, festivaluri, antologii).

Un foarte bun regizor afirma, de curând, că femeile, dacă s-ar bucura cu adevărat de menirea lor, și anume, crearea vieții – ar renunța la creația artistică. Iată! Un bărbat nu va fi pus să facă o asemenea alegere.

Nu se vorbește de misogism sau sexism în mediul literar românesc pentru că există, mai degrabă, alte subiecte mai fierbinți, lupta dintre generații, lupta pentru supremație etc.

Cât privește generalizarea sexistă conform căreia poetele sunt publicate în schimbul favorurilor sexuale – eu cred că ține mai degrabă de bârfă, de frustrări, de invidie și, da, cred că trebuie să se răspundă atitudinilor/ reacțiilor misogine. Și e regretabil că este așa. Talentule moneda forte, și cine-l are nu cred că face compromisuri.

Niciun critic nu te poate face mai mare decât ești. Doar timpul poate fi în favoarea sau defavoarea cărților tale.

Într-o  concepție ideală – mediul literar românesc ar trebui să fie unitar, și nu împărțit pe grupuri care se promovează reciproc, ar trebui să primeze valoarea, să primești un telefonprin care să fii invitată de un editor să publici la editura sa, una bună, să fii plătită, promovată, să se ocupe de lansări, să trateze cu editorii din străinatate, dar astea sunt vise pentru că poezia se vinde ieftin și se cumpără greu.

Iată un poem, care e în temă cu subiectul dvs. :

POETESELE

Ceea ce le apropie despărțindu-le de alte femei

E faptul că au și nu au bărbați

Cele mai slabe și-au făcut singure copii după copii

Cele mai frumoase și-au dat ochuiul de trei ori peste cap

Și au întotdeauna o umbră bărbat

Cele mai bune. O. Da. Cele mai bune:

Și-au sufocat iubiții

Și-au îngropat părinții

Și-au înghițit copiii. Și iate-le:

Mari sloiuri de gheață. Mari stane de piatră.

Lingându-și din palme cuvinte.

 

Hristina DOROFTEI

La debutul unei femei în poezie, multă lume e interesată, în primul rând, de aspectul fizic şi viaţa personală, şi abia apoi de poezia ei.

1.Cum te simți ca poetă în România? Care e statutul unei poete în România?

Nu mă simt deloc diferit faţă de cum mă simţean înainte de debut. Poate am crescut puţin în ochii mei şi, mai ales, în ochii bunicelor mele, care, oricum, nu prea înţelegce e aia. Cred că, de fapt, o mare parte dintre oamenii din România nu ştiu ce este o poetă..

Nu cred că o poetă are un anumit statut, sau dacă-l are, sigur nu e unul privilegiat, decât după 10-de ani în care trebuie să demonstreze permanent că merită să fie apreciată şi respectată ca şi poetă. Spun asta pentru că, la debutul unei femei în poezie, multă lume e interesată, în primul rând, de aspectul fizic şi viaţa personală, şi abia apoi de poezia ei.

2.Sînt poetele egale cu poeții?

În România nu foarte des.

3.Se vorbește suficient despre misoginism, sexism în mediile literare, în România?

Nu se vorbeşte aproape deloc pentru că este o situaţie care nu este acceptată de bărbaţi. Poţi întreba un bărbat, şi-ţi va spune că asta e o falsă problemă. Şi atunci, cum să vorbeşti despre ceva ce nici nu există?!? Oricum, cred că dacă s-ar discuta, tot nu ar duce nicăieri pentru că orgoliile sunt mari.

4.Ce părere ai despre generalizarea sexistă conform căreia poetele sînt publicate în schimbul favorurilor sexuale?

Această idee este întâlnită, din nefericire, şi la mai tinerii scriitori, şi este un lucru trist. În toate domeniile, în vânzări, în învăţământ, în mediul privat sau de stat, peste tot în România, există ideea conform căreia o femeie este promovată în schimbul favorurilor sexuale. Oamenii nu vor să înţeleagă că o femeie poate fi profesionistă, inteligentă, harnică şi talentată şi, mai ales, poate decide CE FACE CU TRUPUL EI PENTRU CĂ ÎI APARŢINE ÎN TOTALITATE ŞI NU TREBUIE SĂ DEA RAPORTUL NIMĂNUI DESPRE ALEGERILE EI, atâtă timp cât asta nu se transformă în prostituţie! Nu totul se rezumă la sex şi la favoruri sexuale, există şi educaţia, buna pregătire, norocul, munca…Numai că unora le este greu să înţeleagă asta.

Cred că e nevoie de trasarea unor limite mai pregnante între alegerile femeilor şi părerea celorlalţi despre ele! Prea sunt ocupaţi oamenii să se uite în curtea vecinului, şi nu în a lor.

5.Crezi că e necesar să se răspundă atitudinilor/ reacțiilor misogine?

Dacă simţi că acea reacţie poate îmbunătăţi percepţia asupra femeii, da.

Dar dacă acest lucru înseamnă doar schimburi de replici tăioase, care nu duc nicăieri pentru că cel care are atitudine misogină nu are capacitate intelectuală şi empatie, atunci nu are rost să lupţi cu morile de vânt pentru că nu-i schimbi ideile preconcepute, oricâte argumente ai aduce, şi rişti să fii considerată isterică (argumentul final al tipului de discurs misogin).

6.Cum ar arată mediul literar romînesc într-o concepție ideală?

Nu doar mediul literar românesc are nevoie de refresh, ci toată mentalitatea românească. Este o utopie ceea ce îmi doresc: egalitate, transparenţă şi relaxare.

7.Crezi că solidaritatea în lumea literară e necesară?

Nu doar în lumea literară e necesară, dar nu ştiu dacă va exista vreodată.

8.Sînt bărbații favorizați în literatură?

Nu neapărat. Doar că nu beneficiază de atâta interes îndreptat spre viaţa lor personală.

Nu consider că femeile sunt marginalizate, doar că sunt ușor de atacat.

Andreea VOICU

În cele mai multe cazuri, victima este ostracizată

  1. Debutul meu ca poeta în România a fost relativ recent și nu am avut prilejul să observ eventualele nedreptăți.
  2. Cred că în mediul literar, precum și în majoritatea domeniilor de activitate, femeile nu sunt egale cu bărbații.
  3. Cred că subiectul ar trebui tratat cu o seriozitate mai mare, acordându-i-se importanța corespunzătoare, atât de către bărbați, cât și de femei.
  4. Nu cred, sau cel puțin, sper că acest lucru nu se întâmplă cu regularitate, însă existența acestei probleme nu trebuie ignorată și tratată cu ușurință. Din păcate, nu există un fond și o cultură care să susțină luarea unei atitudini în fața unor astfel de abuzuri și nu este garantată lipsa unor consecințe. În cele mai multe cazuri, victima este ostracizată.
  5. Da, cred ca este necesar să se abordeze această problemă, să se lucreze la conștientizarea ei unanimă, să se accepte existența ei și nevoia de schimbare a mentalității și de eradicare a prejudecăților pe care este bazat și care susțin misoginismul.
  6. Într-o concepție ideală, toți am dispune de același tratament și ceea ce scriem ar fi apreciat strict din punct de vedere al calității și nu al altor criterii nerelevante.

Într-un cuvânt, am fi egali și deși acest concept este într-o măsură utopic, este o țintă pe care trebuie s-avem.

  1. Da, cred că solidaritatea este necesară, pentru că orice fel de schimbare se poate realiza numai dacă toți, sau o bună majoritate cu putere de decizie și influență, o doresc, o acceptă și îi văd necesitatea. 8. Deși nu am o perspectivă generală asupra acestui fenomen, pot presupune, prin asocierea cu alte domenii despre care am mucunoștință, că da, barbații sunt favorizați.

 

Laura DAN

Scriitorii ar trebui să coexiste, nu să se canibalizeze

1.Cum te simți ca poetă în România? Care e statutul unei poete în România?

Cred că unii se autointitulează cu prea mare uşurinţă poeţi. Pentru mine, cuvântul poetă este un cuvânt mare aşa că, deocamdată, deşi am publicat un volum de poezie, nu îndrăznesc să mă consider poetă.

În România, poezia duce o viaţă de Cenuşăreasă. La noi, interesul public pentru literatură este destul de scăzut, iar interesul pentru poezia contemporană este aproape inexistent.

Scriitorului român îi este imposibil să trăiască din vânzarea cărţilor sale. Mulţi dintre cei care scriu, pentru a se întreţine, sunt nevoiţi să aibă un job care nu are nimic de-a face cu scrisul; un job care îi frustrează pentru că nu mai găsesc timpul necesar pentru a scrie, pentru a citi.

Dacă îţi faci timp pentru ea, poezia e generoasă, te răsplăteşte, dar pentru asta trebuie să faci din scris un job full time. Din păcate, în cazul meu, poezia e un job part time si asta,recunosc, mă frustrează teribil.

2.Sînt poetele egale cu poeții?

În general, egalitatea între oameni e relativă.

3.Se vorbește suficient despre misoginism, sexism în mediile literare, în România?

Se vorbeşte, dar nu ştiu cât de mult sau cât de puţin şi nu ştiu nici ce înseamnă suficient în cazul de faţă.

4.Ce părere ai despre generalizarea sexistă conform căreia poetele sînt publicate în schimbul favorurilor sexuale?

!!!

5.Crezi că e necesar să se răspundă atitudinilor/ reacțiilor misogine?

Cred că e bine să se ia atitudine în faţa eventualelor reacţii/ replici nepotrivite (fie ele misogine sau de altă natură). Într-un astfel de context, tăcerea poate fi interpretată greşit.

6.Cum ar arată mediul literar romînesc într-o concepție ideală?

Fără favoritisme, fără bisericuţe, fără orgolii, fără invidii, fără răutăţi.

7.Crezi că solidaritatea în lumea literară e necesară?

E foarte necesară, da; scriitorii ar trebui să coexiste, nu să se canibalizeze.

8.Sînt bărbații favorizați în literatură?

Îmi place să cred că nu.

 

Livia LUCAN-ARJOCA

Instituțiile sunt învechite, politizate, prinse în cercuri de interese, concentrate să se conserve, să își mențină privilegiile și nu susțin creatorii. Dacă totuși se întâmplă vreo excepție, este, în general, vorba despre o întâmplare, nu despre vreo dezmorțire instituțională.

1.Cum te simți ca poetă în România?

Până să mă simt poetă în România, mă simt cetățean în România. Și tot ceea ce simt din postura de cetățean pot extinde asupra percepției pe care o am asupra statutului de poetă.

Instituțiile sunt învechite, politizate, prinse în cercuri de interese, concentrate să se conserve, să își mențină privilegiile și nu susțin creatorii. Dacă totuși se întâmplă vreo excepție, este, în general, vorba despre o întâmplare, nu despre vreo dezmorțire instituțională.

Profesionalismul deranjează, să vrei beneficii pentru munca ta este obrăznicie. Una peste alta, consider că ne vindem ieftin, foarte ieftin și că toate acestea afectează statutul de poet chiar la bază.

Dar cel mai tare mă deranjează că în România ne subestimăm cititorii. Îi tratăm prost; voi enumera doar câteva lucruri:  evenimentele încep, de regulă, cu întârziere, facem lansări la care ținem cititorii în picioare (de fapt, problema este că NE facem lansări, nu LE facem lansări), editorii aduc cărți puține la evenimente și suntem surprinși că se termină; fără remușcări, îi lăsăm pe bieții cititori cu ochii în soare

și-i trimitem la altă librărie, în condițiile în care ei au făcut efortul să-i rupă o oră din viață pentru noi și cartea noastră cu autograf. Suntem superiori și îngâmfați de câte ori avem ocazia (nu mă refer neapărat la poeți, ci și la editori și critici literari) și totuși, cititorul ne suportă, ba chiar, în mod surprinzător,  ne place, și ca un masochist vine și la următoarea lansare, iar noi nu îmbunătățim nimic, pentru că “merge și așa”.

Dar, dacă privești totul din exterior, adică ești, de exemplu, prietenul “nepoet” al unui poet și mergi doar accidental la evenimente cu poeți, vei zice că e tare cool ce fac oamenii aștia și că “e foarte tare să fii poet!” Și da, ai dreptate! Dar dacă nu ești!

Care e statutul unei poete în România?

Statutul și-l simte fiecare. Depinde la ce te raportezi.

2.Sînt poetele egale cu poeții?

Ca să vorbești de egalitate trebuie să stabilești niște criterii, să vezi dacă sunt împlinite echitabil, iar eu nu știu la ce criterii să mă raportez.

Poetele și poeții muncesc același număr de ore și au aceleași beneficii, sau nu? Produc  același număr de volume în timp egal, sau nu? Scriu o cantitate egală de texte premiate, sau nu? Cum să evaluezi “egalitatea” sau “inegalitatea” în acest caz?

3.Se vorbește suficient despre misoginism, sexism în mediile literare, în România?

Se vorbește sexist și misogin în mediile literare din România.

4.Ce părere ai despre generalizarea sexistă conform căreia poetele sînt publicate în schimbul favorurilor sexuale?

Dacă într-aevăr se întâmplă acest lucru este grav și intolerabil. De aceea, dacă există poete cărora li s-au pretins  favoruri sexuale, ar fi bine să ia atitudine public, să vorbească despre acest lucru și să își depășească postura de victimă.

De principiu, sunt de acord că nu iese fum fără foc, dar prefer să credeți despre mine că sunt romantică și vă spun că, din punctul meu de vedere, indivizii care populează lumea poeziei contemporane, nu sunt deloc lipsiți de calități și de charm. Ca atare, nu știu de ce ar fi nevoie să pretindă  favoruri sexuale, când pot fi indrăgiți, dacă nu chiar iubiți, cu adevărat.

Nu știu ce exemple au în minte cei care susțin că poetele sunt publicate în schimbul favorurilor sexuale. Dar dacă într-adevăr știu și au dovezi, ar trebui să le denunțe, pentru că, sunt fapte de Codul Penal.

5.Crezi că e necesar să se răspundă atitudinilor/ reacțiilor misogine?

Este o observație personală, că sunt foarte puțini cei care pot reacționa adecvat la “replici”. Pentru cei mai mulți, “replica” este doar combustibil care inflamează și mai tare. Prin urmare, recomand să educăm, nu neapărat să dăm replici.

6.Cum ar arată mediul literar romînesc într-o concepție ideală?

Profesionist, cu evenimente gândite pentru cititori, cu eveniemente la care să remunerăm speakerii, un mediu deschis mobilității internaționale și inclus în proiecte interanționale.

7.Crezi că solidaritatea în lumea literară e necesară?

Da, este necesară. Dar când spun acest lucru nu mă gândesc la necesitatea de a adera la o anumită gașcă literară pentru beneficii de grup, ci la solidaritate între toți scriitorii pentru a profesionaliza mediulîn care, indiferent de gașcă, există aceleași probleme.

8.Sînt bărbații favorizați în literatură?

Nu, dar nici femeile (și nici homosexualii). Scriitorii autentici, da, cel mai probabil, sunt favorizați în literatură.

 

 

 

 

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Comentariile sunt inchise.

ChatApasa aici pentru chat !+