concediu pe facebook
Poezie
dorina_stoica
ianuarie 10, 2017
6

mi-am luat concediu în a doua lună

din vacanța de vară a elevilor,

cu începere de la prima explozie solară,

până la ziua în care toamna îmbrobodită,

dă de înțeles că i s-a făcut de-o cană cu must,

de-o pastramă și, din plictiseală,

va lăsa deschis robinetul ploii.

cu laptopul în pat, în ținută lejeră,

învăluită în liniște

de aerul condiţionat montat în tavan, dezinhibată,

comod pe fir de nepăsare plutesc,

muscă uitată, într-o pânză de păianjen sătul.

 

(obiective de vizitat: paginile prietenilor virtuali,

“les amis des nos amis sont nos amis” &

“les ennemis des nos amis sont nos amis”,

de parcă ar conta! nu-i contabilizează nimeni!

în geamantanul de cală abia au încăput like-urile

și comentariile din ultimele zile.

cele de azi, le-am pus în  bagajul mic, de mână

să-mi țină de sete, foame și de răcoare

în prima săptămână când nu postez nimic.

voi fi ocupată să aflu totul despre cei cinci mii.

pentru a-mi  alimenta iluzia că sunt

ce vreau să arăt lumii că sunt, am luat o lupă

să le fac pe toate ale mele mari și luminoase,

frumoase.

oglindită în tag-urile prietenilor virtuali,

distribuită, etichetată poetă populară,

să viețuiesc în lumea reală, pot definitiv renunța.

acasă, cu storurile trase nu ninge,

nu plouă, nu sunt arsă de soare).

 

în acest concediu mi-am propus

să-mi cultiv imaginea,

prelucrând-o în photoshop.

şterge riduri, pete, coafează,

spală, clătește, îndepărtează

orice defect, retuș.

mă focusez punându-i în umbră pe toţi.

lumea întreagă se află aici, la picioarele mele,

voi petrece nopţi albe pentru a naviga,

fără vreun rău de înălțime sau de mare,

pe pagini virtuale. poate mă voi îndrăgosti.

în mediul virtual nu contează cum ești în realitate,

iubirea e doar o chestiune de like,

împlinită individual

într-o lume de dincoace de monitor.

cu mesaje subliminale și zâmbete

eşti scutit de jena de a-ți exprima

preferințele ori  dorințele fie și anormale.

mă aflu mereu într-o perpetuă glorificare

și mărire de sine, ceea ce mă face să mă simt bine, eu cu mine.

sentimentele sunt determinate de o imagine,

un copac înflorit, inimioare

și floricele roz, animale mici si blănoase

pupăcioase.

pică internetul! se va remedia de la sine?

dau restart la router, hai odată, pornește afurisitule,

trece concediul!

dupa un sfert de oră,

în care eram gata să sparg totul prin casă,

apare pagina. apăs toate butoanele, ca nu cumva

să fi pierdut vreun poem postat în cenaclul virtual,

știre din presă, comentariu, vreo cearta, ceva.

like, like, like!

defecțiunea poate fi de la rețea, din satelit ori de la

dumnezeii spațiului virtual.

așteptarea e grea, chinuitoare,

mă întreb: Doamne, cu ce ți-am greșit?

coșmarul poate dura până a doua zi.

exasperarea ajunge la paroxism,

înjur de toţi pixelii, biții si megabiții mamei lor,

am reacții necontrolate, scabroase.

Când internetul nu merge este pus la încercare

tot arsenalul de înțelegere şi răbdare.

sunt momente cumplite

în care mă cred urmărită de forțe oculte,

supravegheată, ascultată, monitorizată,

victimă a unui complot mondial

dirijat de forțe extraterestre, avatar!

Ei, urmăritorii, au cartierul general în Tibet,

mai exact în Shambala

unde se poate ajunge și din România

printr-o poartă secreta din munții Bucegi,

sau înotând în Apa cunoașterii

ce izvorăște în fântâna din curtea mea.

cum altfel ar putea fi explicată

cruzimea?

 

(luna grăbită lipsită de griji,

aleargă după un nor străveziu.

nu am aer! chemați  o salvare,

duceți-mă la spital

sau la închisoare, până nu intru în sevraj.

mă doare cumplit lumea reală.

ştiu să deschid numai ferestre virtuale.

din tavan, o bucată uriașă de tencuială

se prăbușeşte).

Editeaza textul
2 votes, average: 1,00 out of 1 (2 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

6 Comentarii
  1. Valy Buța a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    Un text deosebit! Felicitări!

  2. Medeea Iancu a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    Foarte fain textul, două observații:
    a focaliza și
    partea din final îmi pare mai de impact așa:
    (luna grăbită lipsită de griji,

    aleargă după un nor străveziu.

    nu am aer! ştiu

    să deschid numai ferestre virtuale.

    din tavan, o bucată uriașă de tencuială

    se prăbușeşte).

    • dorina_stoica a comentat la data de 10 ianuarie 2017

      Mulțumesc Sophie! Forma inițială a fost puțin altfel, mai amplă. Redactorul de carte a hotarat să fie asa cum am postat. Textul este din cartea Pâinea lui Bragi apărută deja în colecția qPOEM!

      • Medeea Iancu a comentat la data de 10 ianuarie 2017

        Și după publicare se poate revizui un poem, schimba, modifica, schimba ordinea strofelor etc., atîta timp cît asta dorește autorul, firește. :)

        • dorina_stoica a comentat la data de 10 ianuarie 2017

          Desigur. Însă mai are rost? Cât despre folosirea termenului „focusare” în loc de „focalizare” a fost intenționată! Majoritatea poemelor din acestă carte sunt ironice și autoironice.Termenul îl putem găsi în programele de prelucrare a fotografiilor. Folosirea lui a fost intenționată având drept scop scoaterea în evidență a dependeței de facebook dar și îndobitocirea utilizatorului ce uită exprimarea în limba română căpătând puțin câte puțin o cultură generală ridicolă, de tip fb.

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+