Dacă nu ți-a spus nimeni că totul e să mergi până la capăt, îți spun eu!
Stiri
pontus euxinus
noiembrie 4, 2016
0

Plouă mărunt. Plouă luminos, nu îngâmfat, plouă încât să nu sperie păsările. Oamenii nici pe atât. Nu dau importanță, vin la cultură. La casa de cultură. Acolo este Gabriela Roșca, inimoasa. Mă așteaptă un buchet mare de flori. Trandafiri galben-pai printre tufănele de curte cu mirosul lor de toamnă curată.

Ne îmbrățișăm, în felul nostru sufletist, stabilim ultimele detalii, facem câteva poze, ne dăm seama că ne-am îmbrăcat în alb și negru amândouă.

Încep să vină invitații.

Daniela Varvara, poetă, profesoară de Limba și literatura română, doctor în filologie. Facem câteva poze. Și ea are o ținută elegantă de negru cu alb.

Roxana Filip, profesor de Limba și literatura română la Liceul Lazăr  Edeleanu din Năvodari. Îmbrăcată și ea în negru cu o tentă de alb.

(Jur că  nu ne-am vorbit!)

Apoi, de la Constanța, Mihaela Meravei, poetă, membră a Cenaclului Mihail Sadoveanu, însoțită de Ovidiu Dunăreanu, scriitor, director al editurii Ex Ponto și membru U.S.R.

Foaierul Casei de cultură Pontus Euxinus se umple ușor cu aerul acela de curiozitate, de nerăbdare, de insolit, cu fiecare om care se apleacă spre creație, așa cum și Dumnezeu spre propria Creație.

Lansare de carte:

Totul e să mergi până la capăt de Ottilia Ardeleanu,

editura Paralela45, colecția Qpoem.

 

Vin doi reprezentanți de la  televiziunea locală Litoral TV, iau câteva interviuri. Filmează. (Tocmai am văzut la Știri LTV înregistrarea!)

Ofer cărți. Îmbrățișez oameni. Nu știu dacă între a intra smerit într-o biserică și a intra în sufletul unui om este vreo diferență.

Vorbește domnul Ovidiu Dunăreanu.

Vorbește Roxana Filip.

Vorbește Mihaela Meravei.

Vorbește Daniela Varvara.

Cam despre aceleași poezii. Cam despre aceleași trăiri. Cam despre aceleași specificități.

Câte inimi! Mai am un pic să plâng!

Toată critica acestora este o metaforă!

Vorbesc eu despre cartea mea, bijuteria aceasta de paralelă45! Qpoemista asta în ținută care uite ce desăvârșită e în critică… în public… în mine!

Aplauze!

Încă mai am emoții, lăuntric. O fi ceva nichitian!

Încă mai reverberează cuvintele!

Încă mai plouă cu lacrimile mele ascunse cumva…

 

 

Ottilia Ardeleanu,

3 nov. 2016, Năvodari

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+