despre singurătate
Texte teoretice
GD Toma
septembrie 3, 2017
0

… nu este vorba decât de singurătate, până la urmă. A oamenilor. Vorbe mari şi multe. Gesturi impresionante. Dar mereu, după orice mai mic sau mai mare spectacol, oamenii se trezesc la realitatea lor de fiinţe eterogene. Se întoarce fiecare, adică, la propria lui singurătate. Scurta fugă a culminat cu un eşec sau, dimpotrivă, a cunoscut un efemer succes, însă există întotdeauna acelaşi final. Singurătatea. Generatoare de siguranţă sau nelinişte, plăcută sau dureroasă. Reprezintă probabil preţul pe care îl plătim pentru calitatea de a fi entităţi mai mult sau mai puţin gânditoare.

Vedeţi? Oamenii şi-au creat idealuri masive prin care să se creadă mai mult decât ceea ce sunt. Zei, artă, ştiinţă şi tehnologie etc. Dar care este acela dispus să renunţe chiar şi numai la foarte puţin din dorinţele sale? Aşa-zisul sfânt? Prostii! Dacă ar fi fost măcar cu o scânteie altruist, niciunul dintre aceste „modele” n-ar fi dorit să atraga pe altcineva în vidul propriului sentiment de inutilitate a vieţii. Îmi pare că este o trăsătură generală a oamenilor credinţa că propria lor singurătate trebuie neapărat să devină jug altora.

Când spunem singurătate şi dorinţe, spunem în acelaşi timp şi egoism. Dacă oamenii n-ar gândi, niciun om nu ar avea impresia că merită mai mult de cât alţii. De aici marea singurătate din lume. Toţi oamenii, vor. Şi fiecare trăieşte cu ideea că dorinţele lui sunt cele mai îndreptăţite să se împlinească. Însuşi cel mai exagerat idolatru şi-a creat strania lui realitate nu pentru că ar fi ţinut cont de dorinţe ale vreunui eventual tip de conştienţă. Ci îşi urmează frenetica lui iluzie mânat de instincte şi dorinţe din punctul de vedere al cărora idolul trebuie neapărat să existe ca astfel să existe satisfacţii ale acestor instincte şi dorinţe.

Intenţiile oamenilor au în opoziţie condiţionările oamenilor. Ele formează acel complex ce-i forţează pe oameni la nevoia de fugă în propria lor singurătate. Iar o societate va fi cu atât mai amprentată de pustietatea solitudinii oamenilor, cu cât va fi mai lipsită de perspective. Sentimentul general de neputinţă merge foarte puternic mână în mână cu negerminarea. Astfel că izolarea fiecăruia în propriul lui strâmt univers se consumă tăcut. Oamenii sunt impinşi spre mersurile prin deşert sub forţa reflexului pe care o dezvoltă societatea în ansamblul ei ca răspuns la presiunea exercitată. Şi acest reflex este în primul rând o mare cenzură. Apoi, represaliile de toate felurile. Dublate bine de o rupere în două a societăţii. Ca să lase în urmă tabere în veşnică luptă între ele pentru nimic.

Nu era, îmi pare, suficient că oamenii sunt condamnaţi la singurătate de însăşi natura lor de fiinţe gânditoare, deci eterogene. Trebuia să se mai sape şi aceste multe prăpăstii artificiale. Glasul copilului care îşi plânge alienarea este acoperit sălbatic de strigările de prefăcută iubire pentru nu ştiu ce idealuri ale taberelor cutare şi cutare. În vuietul asurzitor al taberelor cutare şi cutare ce militează necontenit pentru nimic, cum să se mai facă auzit oftatul văduvei şi-al bătrânului abandonat? În policromia fistichie a sărbătoririlor de toate soiurile, cine să mai vadă plânsul fără lacrimi al părintelui dus la incapacitatea de a oferi o pâine familiei sale?

Iar după fiecare act tragic-comic oferit de către armatele celor singuri de la nivelul taberelor cutare şi cutare, nimeni nu aplaudă cu adevărat. Nu există spectatori care să fi dorit sincer să asiste şi să se bucure de mirajul actoricesc al protagoniştilor. Agregările de moment ale celor singuri, se desfac. Iluzia de importantă apartenenţă la ceva real şi măreţ piere. Durerea fiecăruia de a se regăsi neputincios şi neajutorat, renaşte. Realitatea dependenţei faţă de capriciile taberei în ansamblul ei şi-a societăţii în ansamblul ei, izbeşte încă şi mai acut. Ca totul să lase în urmă doar confuzie, suspiciune, placiditate sau exces de zel. Niciodată în măsură să conducă la o singurătate fecundă, posibil a oferi uneori şi puţină mângâiere sau fericire de-o clipă…

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+