Din „La terra santa”/„Pământul sfânt” – Alda Merini
Traduceri
dana cora
mai 17, 2017
3

Cele mai frumoase poezii

se scriu deasupra pietrelor

cu genunchii răniți

și mintea ascuțită de mister.

Cele mai frumoase poezii se scriu

în fața unui altar gol

înconjurat de argintiul

divinei nebunii.

În așa fel, nebun criminal ce ești

tu spui versuri umanității,

versuri de salvare

și profeții biblice

și ești frate cu Iona.

Dar în Țara Făgăduinței

unde răsar merele de aur

și pomul cunoașterii

Dumnezeu nu a coborât niciodată

și nici te-a blestemat.

Dar tu, da, blestemi

secundă de secundă cântecul tău

pentru căderea în uitare

unde îți dorești doar absintul

unei supraviețuiri interzise.

 

_____

Le più belle poesie
si scrivono sopra le pietre
coi ginocchi piagati
e le menti aguzzate dal mistero.
Le più belle poesie si scrivono
davanti a un altare vuoto,
accerchiati da argenti
della divina follia.
Così, pazzo criminale qual sei
tu detti versi all’umanità,
i versi della riscossa
e le bibliche profezie
e sei fratello a Giona.
Ma nella Terra Promessa
dove germinano i pomi d’oro
e l’albero della conoscenza
Dio non è mai disceso né ti ha mai maledetto.
Ma tu sì, maledici
ora per ora il tuo canto
perché sei sceso nel limbo,
dove aspiri l’assenzio
di una sopravvivenza negata.

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

3 Comentarii
  1. Maria Sturzu a comentat la data de 18 mai 2017

    Foarte faină… pierduți poeţii pierd pietre după pietre… 👍

  2. dana cora a comentat la data de 18 mai 2017

    din revista interculturală bilingvă ”Orizonturi culturale…” –

    ”Alda Merini (1931-2009), poeta milaneză „născută pe douăzeci și unu primăvara” debutează la vârsta de 19 ani, în Antologia della poesia italiana contemporanea 1909-1949. Versurile din această primă etapă creatoare sunt reunite în volumul La presenza di Orfeo („Prezența lui Orfeu”, 1953). Vor urma, în 1955, Paura di Dio („Teama de Dumnezeu”, 1955) și Nozze romane („Nuntă romană”, 1955), în care se resimte influența unor Rilke, Campana, Quasimodo și a poeților ermetici. Dominante sunt motivele mitologice și religioase, accentele mistice, scriitura de tip confesiv. După ciclul de versuri Tu sei Pietro („Tu ești Petru”, 1962), urmează o lungă perioadă de izolare, ca urmare a succesivelor internări în spitalul psihiatric Paolo Pini.
    Versurile scrise începând cu anul 1979 poartă amprenta experienței traumatizante a sanatoriului. Volumul La Terra Santa („Pământul Sfânt”, 1984), pentru care poeta primește Premiul Montale în 1993, reprezintă mărturia cea mai evocatoare în acest sens. Urmează două decenii de intensă activitate creatoare și recunoaștere mediatică. Între plachetele de versuri din această perioadă se numără: Fogli bianchi („Foi albe”, 1987), Vuoto d’amore („Gol de iubire”, 1991) Ballate non pagate („Balade neplătite”, 1995), Superba è la notte („Măreață este noaptea”, 2000). Referitoare la spectrul bolii și la traumele suferite la Paolo Pini, nu mai puțin evocatoare sunt fragmentele de proză confesivă din L’altra verità. Diario di una diversa („Celălalt adevăr. Jurnalul unei diferite”, 1986).”

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+