Elucubrații
Poezie
Mihai Pocol
decembrie 24, 2016
1

Adu peniţa,

Să-mi deschid trupul,
Fac pacte cu demonii ce m-au lăsat fără scrupul,
Am uitat să dorm,
că voiam să mai scriu,
cum scria Bacovia odinioară,
în parcul Cişmigiu.
ş-am îngheţat,stând pe-o alee,
c-o plasă plină de curcubitacee…
O aşteptam,privind în spate,
cu semne şi cuvinte deşirate,
Venea încet,molcom pe drum,
cu ochii mici,pătrunşi de fum,
şi c-o privire inocentă şi senină,
ce-mi inunda irisul,ajungând pe retină…
şi gândul că va pleca dintre noi,
mi-a străpuns inima cu picuri de noroi,
dar ştii cum se zice ”Oamenii vin şi pleacă”
dar ştii prea bine că pe aici n-o să mai treacă.
şi prin lirica asta vreau să transmit,
că şi proza se poate pune pe beat,
şi mă doare sufletul când vă văd aşa confuzi,
de parcă scriu în greaca veche
cu sânge de înger pe uşi,
să deschis portale în alte dimensiuni,
să făuresc furnale prin locuri lăsate de străbuni//

Ştii că niciodată n-aveam nevoie de nimic,
dar acum zodiacul meu s-a răstignit
şi m-am împărţit în zeci de cataclisme,
să distrug lumea asta plină de schisme,
să reunesc natura cu umanitatea,
m-am săturat de toţi care vor libertatea,
şi oferă ce în schimb ?
ură şi dezincultură,
de parcă au înfiptă în inimi câte-o branulă,
cu haos şi pretexte aparente,
refugiate în creier,latente…

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Un comentariu
  1. dorina_stoica a comentat la data de 24 decembrie 2016

    „să deschis portale”? Am impresia ca-i postată așa, în bășcălie! Daca-i pe bune e cam trist.

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+