Fragment filosofic
Texte teoretice
Adrian Nicula
iunie 20, 2017
0

„Filosofia este ca o trezire din starea de dependenţă faţă de nevoile vieţii,” a zis Karl Jaspers, asta nu înseamnă că filosofia va găşi soluţia la toate problemele vieţii. Un oportunist va găsi mereu mai repede o soluţie pentru cerinţele sale, decât un filosof.

Exemplu din Tao Te Ching: „Tao care ar fi numai cale nu este veşnicul Tao. Numele ce i l-am dat nu este Numele Veşnic. Fără nume este principiul Cerului şi al Pământului. Când îl putem numi, este puterea infinită care creează nenumăratele fiinţe, lucruri şi energii. Iată pentru ce în veşnica lipsă de dorinţe i se poate vedea esenţa. În fiinţarea înfăţişării dorinţelor i se văd înfăptuirile sale. Cele două înfăţişări au aceeaşi obârşie, deşi au nume deosebite. Această identitate este un abis de adâncime şi mister, ea este adâncul adâncimilor şi poarta tuturor esenţelor”, zicea Lao Tse, care acceptă faptul că se află în faţa unui mister, adevărul îi este ascuns, el observă efectele acestui mister asupra mediului asupra omului, dar nu poate identifica sursa acestui ceva, care acţionează aşa încât el poate să-l perceapă cu toate simţurile, dar nu-l poate cuprinde cu gândirea, de aceea el spune ceea ce simte (cu cele cinci simţuri), adică vede o creaţie, în spatele căreia el vede un principiu, o putere infinită (era cazul să spună că acea putere e infinită? n-avea de unde să ştie, că acea putere e infinită, dar efectul covârşitor al naturii asupra sa, l-a făcut să facă această mărturisire, ceea ce ne duce la concluzia, că Lao Tse a fost covârşit de ceea ce a simţit şi a vrut să dea glas acestor gânduri, care s-au născut în el, odată cu această observare), care dă naştere vieţii, materiei şi energiilor, pentru ca apoi să lege cele observate de atitudinea morală, ceea ce dă de înţeles că Lao Tse s-a văzut nu doar un observator, ci şi un educator, el vede abundenţa acestei creaţii, diferitele forme, viaţa, materia, energia şi vede cât de generoasă este natura (dar dacă aş spune risipitoare în loc de generoasă? Atunci nu i-am acorda naturii o valoare morală, atunci nu am putea da natura ca exemplu, celui care ar trebui să se comporte generos, deci nu am putea rolul de dascăl, observatorul naturii ar trebui să se mulţumească cu observaţiile sale şi prin urmare ar avea simplu rol de contemplator) în comparaţie cu omul, şi aici putem descoperi ceea ce e problema lui Lao Tse: problema nu este înţelegerea naturii, a cărei esenţă a descoperit-o, adică de a fi generoasă, ci problema lui Lao Tse este omul, omul care are nevoie de educaţie, omul ignorant, cum spune el în alt loc. Deci Lao Tse începe să definească ceea ce vede, chiar cu riscul, că nu înţelege tot, fiindcă vede omul, pe care vrea să-l scoată din ignoranţa sa. Iată ce zice el: „Deci, iată principalele sfaturi ale înţelepciunii: golirea inimii de dorinţă, umplerea cu Tao, potolirea patimilor, amplificarea iubirii pure, sporirea puterilor. Să caute să aducă mereu poporul dincolo de ştiinţă, dincolo de dorinţe, către nepieritoarea înţelepciune.” Lao Tse vede în generozitatea naturii adevărata cale, fiindcă ea este a naturii însăşi, cum se face că omul, însuşi creaţie, să fie diametral opus în comportament, omul are dorinţe, omul e lacom, deci ce e mai logic decât ca omul să se devină din nou natural? În faţa problemei om, Lao Tse simte că omul nu se comportă cum ar fi natural, e nevoit să gândească, să judece, să aducă o soluţie, iar soluţia lui este revenirea la natură (se va vedea că aceasta este unica soluţie, care va fi repetată sub alte forme, mereu în toate culturile de-a lungul secolelor, singura soluţie, care este pregătită omului), adică de a se debarasa de lăcomie şi de a iubi, de a iubi peste măsură (vezi generozitatea infinită a naturii), şi prin iubire (sau generozitate) se va ajunge la înţelepciune, iubirea înseamnă a fi întreg, înseamnă fiinţă, iubirea conţine totul, nu exclude nimic.
„Principiile justiţiei sunt alese în spatele unui văl de ignoranţă,” va spune John Rawls, ignoraţa omului faţă de sine este molipsitoare, iar lupta unui singur înţelept cu ignoraţa nu va putea purta niciodată sorţi de izbândă, ci mai degrabă, sunt sufletele care sunt în căutare de adevăr şi împlinire sufletească, care vor căuta să umble pe urmele lui, în timp ce mulţmea ignoranţilor va rămâne fără minte, după cum spunea Bernard de Cluny „mens pigra, mens vana,” o minte leneşă este o minte goală, de aceea este o problemă de iniţiativă proprie, un impuls intern care să pornească din sufletul omului, pentru căutarea cunoaşterii, aşa cum s-a exprimat şi filozoful renaşcentist Pico della Mirandola„Invadat animum sacra quaedam ambitio ut mediocribus non contenti anhelemus ad summa, adque
illa (quando possumus si volumus) consequenda totis viribus enitamur,” să ne umplem sufletul de o ambiţie sacră, care să vrea să treacă peste mediocritate, să vrea adevărul, pe de altă parte însă mintea majorităţii este ghidată de dorinţa de câştig, lăcomie, lăcomia ne-o explicăm ca provenind din teamă, teama de incertitudine, de necunoscut, cu cât mai puternică este teama, cu atât se va intensifica lăcomia, lăcomia este setea după certitudini, după ceva palpabil, lacomului îi este groază de inexplicabil, cum ar fi iubirea, sufletul, filosofie, orice incertitudine este o posibilă primejdie, care trebuie din timp prevenită, deci această lăcomie este ancorată in sufletul omului asemeni groazei de un viitor. Incertitudinea asupra unui lucru, care în sine este valabilă până la cunoaşterea acelui lucru, devine iraţională după cunoaştere, nu se mai poate explica, decât prin faptul că este maladivă, iar lacomii sunt în sine paranoici.
Lăcomia pune stăpânire pe sufletele mercantiliste, care văd viaţa doar din punctul de vedere al profitului şi al pierderii, (la mijloc stă tot principiul vieţii, sub forma sa mercantilistă) de aceea se repetă mereu, din antichitate şi până în prezent: „Fii moderat în toate.” – Solon.
„În măsura în care oamenii sunt stăpâniţi de pasiuni, în aceeaşi măsură nu se poate spune că se potrivesc prin natura lor. Lucrurile care se potrivesc numai prin negaţie, nu se potrivesc în realitate prin nimic,” spunea Spinoza în Etica. Omul nu se poate defini prin calităţle sale negative, chiar dacă acestea par să prepondereze în acţiunile omului. „În societăţile aşa-numite „primitive”, orice secret este o primejdie. Lucrul tăinuit devine, prin simpla lui tăinuire, primejdios omului şi colectivităţii,” a spus Mircea Eliade, ceea ce se schimbă în următoarea constelaţie: statul preia responsabilitatea asupra tuturor, toate secretele, tainele, întrebările devin proprietatea celor de la putere, iar poporul este scutit de a fi lăsat pradă primejdiilor, catastrofelor, statul se va ocupa de ele, pentru ca poporul să poată trăi fără bătaie de cap. Depinde deci cum noţiunea de stat va fi înţeleasă de către cei, care îl reprezintă. Poporul va accepta în cele din urmă totul. Thomas Hobbes va ajunge să definească Statul ca pe o fiinţă apocaliptică, Leviathanul, care are puteri supranaturale, puteri primite din partea poporului, prin mandat. Toţi oamenii sunt la fel, definiţia despre stat ne diferenţiază, statul, care ne dă garanţia supravieţuirii, loialitatea faţă de stat va dispărea când acesta eşuează în faţa propriei existenţe. De aceea nici gândirea sau chiar etica ivite de exemplu în China nu pot fi foarte diferite de gândirea ivită în alte părţi ale lumii, cum ar fi Grecia antică. Sunt de părere că cele două state nu s-au influenţat reciproc, din punct de vedere cultural, prin schimbul de mărfuri etc, aşa încât să se ajungă la o filozofie asemănătoare, cum ar fi Taoismul din China şi Stoicismul din Grecia, ci etica s-a născut în sânul societăţii respective, datorită factorilor care au influenţat-o.
În China avem deci Taoismul, care poate fi interpretat prin respectul faţă de tot ce există, acest respect este esenţial, iar omul civilizat, nobil, va şti mereu care este comportamentul necesar, care va deveni firesc, faţă de oameni, faţă de mediul înconjurător, iar omul cu cea mai mare răspundere este însuşi împăratul, care are responsabilitatea maximă, el va proteja, va îndrepta, va duce la împlinire poruncile şi prin aceasta se aseamănă zeilor, prin urmare nu toţi oamenii sunt aleşi la împlinirea eticii ci doar cel „chemat,” doar acesta va şti să înţeleagă şi să urmeze corect înţelepciunea învăţăturii, el va şti să cârmuiască poporul în aşa fel, ca să fie stabilită ordinea. Despre faptul că nu toţi oamenii sunt la fel, găsim următoarele:
„Când omul cu spirit superior aude vorbindu-se de reîntoarcerea la Tao, el o pune în practică.
Când omul cu spirit mijlociu aude despre Tao, când îl păstrează, când îl nesocotește.
Când omul cu spirit inferior aude despre Tao, el râde cu lacrimi.
De n-ar fi luat în râs, n-ar fi adevăratul Tao.”
Deci cel „chemat” este de fapt şi cel ce cârmuieşte asupra oamenilor, un gând asemănător găsim la Platon, care vede în „filosof” adevăratul cârmuitor al unei ţări.
Faptul de a face prin a nu face altfel spus de a realiza fără a acționa (noţiunea de Wu wei (chin. 無爲 / 无为, Pinyin wúwéi sau 爲無爲 / 为无为, wéi wúwéi însemnă a nu acţiona împotriva naturii), este deci esenţial ca principiu, se aseamănă cu porunca fă binele şi nu fă răul din Sfânta Scriptură, care este un fir al Ariadnei al Scripturii, exemple:
Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului. (Psalmul 36:27)
Cel ce caută binele dobândeşte bunăvoinţa Domnului, iar cel ce umblă după rău va da peste el. (Pildele lui Solomon, Cap. 11:27)
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! (Isaia, Cap. 1:17)
Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul Dumnezeu Savaot va fi cu voi precum ziceţi că este.
Urâţi răul şi iubiţi binele şi hotărâţi judecata cea dreaptă la porţi, poate că Domnul Dumnezeu Savaot Se va milostivi de cei rămaşi ai lui Iosif. (Amos, 14, 15)
Nu le-a păsat de înţelepciune şi de aceea n-au ştiut ce este binele şi au lăsat celor care sunt în viaţă amintirea nebuniei lor, aşa încât ticăloşiile lor să nu fie înghiţite de uitare. (Cartea înţelepciunii lui Solomon, Cap. 10:8).
În Vechiul Testament este mereu judecătorul, mai târziu regele, care este în centrul atenţiei, dar şi întreg poporul. Interesant este Avraam, cel „chemat” de Dumnezeu, fiindcă el, a fost singurul om cu „spirit superior,” din care Dumnezeu a născut un popor „ales”, poate fiindcă, urmaşii lui Avraam să urmeze exemplul părintelui lor. Dar iată că urmaşii, „poporul ales,” nu a fost mereu la înălţimea cerinţelor lui Dumnezeu. Condiţia iniţială de a fi popor al lui Dumnezeu a fost acela, de a fi o lumină pentru restul de popoare, de a face binele, dar dacă nu mai faci binele, atunci ţi-ai pierdut orice privilegiu. Pe de-o parte idea de a urma binele prin faptul de a elimina răul prin puterea armelor şi a credinţei a fost una din strategiile din antichitate de a-şi proteja propria civilizaţie, în cazul Chinei, ridicarea de-a lungul secolelor a Marelui Zid, sunt mărturii ale luptelor necontenite dintre popoare, multe popoare au pierit sau au trebuit să se supună civilizaţiei integrându-se sau adaptându-se pe de altă parte bunăstarea şi ordinea unui stat ca şi China au atras mereu pe alţii , cum au fost mongolii, care au vrut să profite de bogăţiile Chinei. Deci principiul ordinii şi cel utilitarist sunt avantajoase pentru cei, care le aplică, iar Confucius a ştiut să le perfecţioneze.
În Grecia, stoicismul s-a bazat pe maxima: „Trăiește în acord cu natura!”. În etică s-a păstrat învăţătura lui Socrate, avem deci virtutea cu cele patru puncte, înţelepciunea, dreptatea, cumpătarea şi curajul, virtutea fiind prima condiţie pentru fericire, stoicii au practicat ascetismul, şi au ignorat durerea şi suferinţa, prin aceasta şi-au călit spiritele doritoare de cunoaştere, care este baza virtuţii, ignoranţa reprezenta, ca şi în China, izvorul nefericirii şi răului în lume, omul trebuie să-şi accepte soarta şi să tindă spre înţelepciune. Marc Aureliu poate fi privit ca fiind exponentul dorit de Platon, cel care a reuşit să fie filosof şi împărat într-o singură persoană, aşa cum la vremea lui Solomon a fost înţelept şi împărat.
„În ceea ce privește viitorul, sarcina ta nu este să-l prevezi, ci să-l faci posibil,” a spus Saint-Exupéry, poate omul, eliberat de superstiţii, de dorinţa de a fi pe placul diferiţilor zei, poate va şti să devine activ şi să ia deciziile bune pentru ca acest viitor să fie posibil. Omul urmăreşte de a fi fericit, dar ştie el pe ce drum să apuce, întrebăm, aşa cum a întrebat şi stoicul Seneca acum două mii de ani, fiind şi el martor unei societăţi corupte şi în decadenţă, cu toate că oamenii doresc doar să fie lăsaţi în pace, nu au nevoie de sfaturi, fiindcă fiecare simte fericirea după propriul fason, ce este în fond fericirea dacă nu satisfacerea celor mai mici capricii, cum ar putea un stoic să explice ce e fericirea, decât acelora care nu-şi-o permit. Aristotel a spus deja în etica sa, că fericirea este îngrădită, condiţionată, de aceea, a vorbi despre un viitor posibil este la fel de împosibil, precum ai putea să faci pe toată lumea fericită, pe de altă parte dacă fiecare caută să fie fericit, fiecare altul este în pericol de a suferi.
De exemplu Filip al Macedoniei cucereşte toată peninsula, spre binele său şi spre suferinţa celorlalţi.
Demostene în cuvântările sale încearcă să apeleze la atenieni, aceştia ar trebui să fie pregătiţi să-şi apere ţara. Mulţi însă cred, că Filip îi va cruţa, în plus, că-şi vor păstra avuţiile, adică îşi vor putea cumpăra viaţa, fiecare nu gândeşte la bine obştesc ci doar la sine. Aşa sau aşă, fiecare merge pe un drum, dar nimeni nu vrea să urmeze drumul Tao, nici în China şi nici unde pe Pământ, cei ce urmează „calea” sunt excepţii. Se poate vorbi de multe căi, de Calea lui Filip, Calea lui Alexandru Macedon, adică, fiecare îşi urmează drumul său, iar cine-l urmează, sunt conştienţi de consecinţe.
Mircea Eliade a studiat culturile arhaice şi a observat fenomenul de repetare a acţiunilor, adică omul repetă acţiunea efectuată de zeii sau de eroii, care au trăit înaintea sa şi prin aceasta cere binecuvântarea lor pentru acţiunile sale.

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+