Game over
Poezie
vlad
noiembrie 12, 2016
21

Până la vârsta de 5 ani

ne jucam în 3:

Mama, tata și eu.

Într-o zi,  mama s-a certat

cu tata și-am început

să mă joc singur.

 

Figurina Batman nu mai

salvează orașul de bandiți-

acum oferă consiliere

psihologică altor jucării.

 

Obisnuiam să ne plimbăm în parc-

mama mă ținea de mâna dreaptă,

tata de mâna stangă.

Mâna stângă o simt din ce

în ce mai rece…

 

Pe tata l-am revăzut după

o  saptămană,

n-avea chef de joacă,

era nebărbierit, arăta

ca un răufăcător.

 

Părinții mi-au propus

un joc nou.

Am mers de câteva ori la tribunal,

am stat de vorbă cu judecătorul.

Îl uram, avea un râs sinistru, ca Joker.

M-a pus să aleg între mama si tata,

i-am ales pe amândoi.

Judecătorul  mi-a amintit că trebuie să

respect regulile  jocului-

am ales-o pe mama

și l-am condamnat pe tata la singurătate…

 

 

Editeaza textul
5 votes, average: 1,00 out of 1 (5 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

21 Comentarii
  1. brindudoca a comentat la data de 13 noiembrie 2016

    Mi-a transmis emoție!Bun poem!

  2. FILIMON ADI a comentat la data de 13 noiembrie 2016

    foarte tare! felicitări!

  3. Lăcrămioara a comentat la data de 12 noiembrie 2016

    O temă de suflet. Frumos curge versul.

  4. Angi Cristea a comentat la data de 12 noiembrie 2016

    Text de un ludidm tragic.De fapt oferă o altă perspectivă ontologică.As fi vrut mai mult mister.

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+