• 17 mai 2017 la 21:19

    băteau pe clape
    nu știau bătăile cu sens
    nu știau bătăile fără sens
    era un pian lăsat lângă o stație de metrou
    doar degete noduroase de pianistă băteau
    clape îngălbenite cojite elipse

    eu știam diferența dintre ton și semiton
    degetele noduroase de pianistă nu știau

    degete noduroase ca țigări de proastă calitate
    degete noduroase
    țineau între ele albul morții inevitabile
    se lăsau anemic pe clape negre
    anemic pe clape îngălbenite cojite elipse
    degetele noduroase nu știau reguli
    diferențe băteau anemic anemic băteau
    do și si și sol și la și la și la
    nu se opreau
    sol și do și mi și la și la și do și la și la și la și la și sol și la și la și la
    albul morții inevitabile ardea între degetele noduroase de pianistă
    eu vedeam
    ca un copil care tocmai trecea pe stradă nu-nțelegea nimic își lăsa capul pe spate și râdea degeaba așa că voia el n-avea ce spune râdea și trecea pe stradă eu vedeam ca el
    clape bătute clape plânse clape obosite
    îngălbenite cojite elipse

    avea degete noduroase de pianistă
    eu le iubeam
    când albul morții inevitabile ardea între ele