• 17 ianuarie 2017 la 16:44

    Da, perfect :) mulţam !

  • 17 ianuarie 2017 la 5:40

    D-na Schuster, mă scuzați că nu am fost prea clară: în acest caz, adică în cazul în care bi-GOT se referă la doi dumnezei.

  • 17 ianuarie 2017 la 1:24

    D-na Hendea, Of, am uitat sa va intreb : in care „in acest caz” … ? :)

    • Acest răspuns a fost modificat acum 10 luni, 1 săptămână de către  Gabi Schuster.
  • 17 ianuarie 2017 la 0:59

    D-na Hendea aveti foarte multa dreptate. Am vrut sa corectez dar nu am reusit … Oricum va multumesc pentru interventie.

  • 16 ianuarie 2017 la 16:19

    D-na Schuster, în acest caz puteți scrie cuvântul cu doi de t, cum e și corect în limba germană: GOTT. Și atunci se mai clarifică și titlul.

  • 14 ianuarie 2017 la 18:55

    Nu trebuie sa va abtineti deloc ! Doar din pricina asta suntem aici, sa stam de vorba. Ba chiar v-as ruga sa fiti cat mai sincer. Nu sunt suparacioasa :)

  • 14 ianuarie 2017 la 16:04

    mă voi abține de la alte comentarii referitor la titlu, a fost doar o sugestie, așa-mi pare receptată tema, apropo și de târg, Nissa, Istanbul
    istoria din care dăm și noi un semn microscopic rar ni se clarifică într-o lună,
    regret pentru toți cei ce au suferit acolo
    și pentru rătăcirile făptașilor
    inspirație

  • 14 ianuarie 2017 la 15:44

    Istoria tocmai are loc … nu ati vazut ce s-a intamplat in Berlin la targul de Craciun?

  • 14 ianuarie 2017 la 5:32

    atunci zwei got
    mă gândeam mai degrabă la mașini daraiate din lume sau asemănător
    ar fi interesant să țineți departe ideea de om religios, n-are a face cu astfel de comportamente
    cât despre pietre să lăsăm istoria să vorbească
    inspirație

  • 14 ianuarie 2017 la 1:12

    Multam de trecere ! Interesant ce spuneti. Bi-GOT nu vine de la bigot ci de la Bi-GOT :) GOT in limba germana inseamna dumnezeu. Este o aluzie la cei doi dumnezei, la fel de indiferenti, din text.
    Patimas ?! da, probabil ca da. Este ceva rau in asta ? Habar nu am.
    Daca viata copiilor mei este amenintata poti fi altfel decat patimasa ? .)
    In prezenta crimei nu pot ramane impaciuitoare. Nu eu am aruncat prima piatra :)

  • 14 ianuarie 2017 la 0:35

    textual ireproșabil în ambele variante
    tonalitățile însă sunt patetice, pătimașe
    poetic aș păstra strofa cu pâine
    titlul nu este bun, prea ușor impregnat divinul cu lipsurile occidentului (sociale)
    titlul ar trebui găsit în aria negațiilor divinității sau gen „praise the lord and pas the ammunition’ serj tankinian e în aceiași idee și semantic
    bi-got sună fals pentru că referința nu e la „bigotism” de altfel un comportament mult mai complex.
    singurul vers pe care l-aș elimina este între biserică și moschee, departe de poezie
    altfel o lectură de calitate

  • 13 ianuarie 2017 la 2:42

    Ma bucur de raspuns !!! Ne mai vedem pe aici :)

  • 12 ianuarie 2017 la 19:57

    da, sună foarte bine în noua lui variantă! :) o seară liniștită!

  • 12 ianuarie 2017 la 14:50

    Va multumesc foarte tare pentru reactie si lectura. Da, intr-un fel aveti multa dreptate. Eu pacatuiesc prin faptul ca ma simt implicata, vreau sa fac ceva, sa schimb ceva. Daca nu mai pot merge pe strada in liniste si in siguranta ma simt revoltata si neputincioasa. De aici finalul. Credeti-ma, nu este simplu deloc … sa te simti amenintat in fiecare zi cand iti cumperi chiar si chifla pentru micul dejun … Este aproape imposibil sa fii corect politic si sa iti aperi si pielea. Politia nu poate fi langa fiecare in fiece minut, deci te descurci singur, cum poti… Poezia este scrisa la cald :) O voi lasa sa se raceasca :) … Inca o data, multam !
    As putea inlocui persoana II, tonul general, din penultima strofa. Cred ca ar fi mai bine. Ce ziceti ?

    Revelion cu mitraliere
    concerte cu mitraliere
    bariere de ciment şi
    vehicule armate
    veste antiglonţ

    Poarta Brandenburg s-a deschis
    larg peste graniţe
    şoseaua umblă speriată
    între biserică şi moschee

    câte un camion greu
    îşi pierde minţile
    şi intră în mulţime
    de ziua naşterii

    Dumnezeu nu a pus piciorul pe frână
    Allah zâmbea cu coada ochiului
    şi mergeau cu picioarele goale
    prin bălţile fierbinţi
    sângele urla ţâşnind
    nevinovat

    pâinea răzbunării
    e pâinea nebunului
    pâinea excesului
    e o pâine oarbă
    pâinea fanaticului
    nu e pâinea lui Dumnezeu
    pâinea exaltării
    e pâinea patimilor
    terorist scrie doar pe inima
    care apasă pe trăgaci

    în rest e treaba mea cum mă apăr
    de violenţă
    refugiat în ţara mea
    timpul îmi scapă printre degete

    cumpăr un tanc
    să calc în şenile viscolul terorii
    sufăr de intoleranţă la crimă

    • Acest răspuns a fost modificat acum 10 luni, 2 săptămâni de către  Gabi Schuster.
  • 12 ianuarie 2017 la 11:29

    îmi place. :) finalul e puțin din alt film (chiar eram curios în timpul lecturii oare cum vă veți încheia poemul), mai bine spus, ultimele două strofe perturbă referențialitatea (până acolo) impecabilă, introducând persoana a 2-a și persoana întâi, care, alături de persoana a 3-a, dominantă, e cam mult pentru un text relativ scurt. personal, văd acest poem terminându-se la „trăgaci”.

    felicitări!