• 21 martie 2017 la 7:04

    Lacrimile ce picură în stropi greoi, sângerii,
    mi-au diluat cioburile risipite de aiurea
    înlăuntru.
    Erau strânse de mult în lăcrimar, coapte
    pentru a curge direct la rădăcina crucii
    în șuvoi.

    Răscoala stropilor însemnați de
    încrâncenatele, răcnitele furtuni
    la ceas potrivit
    va sparge stâlpii și-așa
    sufletul
    din aproape în departe
    va lua haina de grație.

    Din armonia clopotelor celeste,
    sub vâltoarea vântului înduhovnicit,
    cu buzele arse de-a înaltului splendoare,
    voi rosti Cuvântul ce stârpește ruptura
    pentru a mă reîntoarce dincolo de pustiu
    la a doua vedere.