• 2 august 2017 la 13:14

    multumesc, Tamas. Am facut modificarile pe fb,.
    :)

  • 1 august 2017 la 18:53

    revin la acest text, după ce l-am întâlnit & citit fugitiv pe fb.

    conceptul „eu”-ului mă zgârie puțin la urechi în poezie. îngreunează fluxul firesc printr-o infuzie de conștiență preferabil de evitat. aș zice: „sensibilității care ne-au făcut să trăim tinereți / constrictoare și complementare.” (deși chiar și aici, cele două adjective cu „co” par a-și anula efectul în mod reciproc.)

    apoi, aș permuta ultimele două versuri astfel:

    „ca niște baraje
    o să ne lăsăm valvele singurătății și tristeții să se deschidă.”

    nu în ultimul rând, se poate renunța la virgulele după care am pus câte un semn de exclamare:

    „o să ne uităm
    la el, (!) cu voluptate și teamă.”

    „acesta este orașul nostru, (!) străin și bolnav.”

    :)

  • 29 iulie 2017 la 13:52

    o să părăsim în sfârșit acest oraș
    plin de tumori,
    cu liniile lui electrificate și străzile lui mecanice
    pe care ne deplasăm fără să știm unde mergem cu adevarăt.

    o să le părăsim, o să lasăm în urmă mecanismele

    sensibilității care ne-au făcut să trăim un fel de tinerețe a
    eu-rilor noastre constrictoare și complementare.

    la marginea lizierii la care o să oprim, o să ne uităm
    la el, cu voluptate și teamă.

    nu mai sunt coșuri de fum care să ne obtureze vederea,
    acum filtrele fabricilor ni-l arată curat și frumos.

    o biserică uriașă în care toți suntem enoriașii lui,
    cu pielea întinsă și tatuaje pe care nimeni nu le înțelege.

    piele sublimă și curată. plină de cicatrici și răni
    care în timp au devenit frumoase.

    o să venim des aici pe vârfurile dealului
    la spitalul de pe colinele lui unde vom sta
    și îl vom desena permanent.

    și
    le
    vom
    spune

    acesta este orasul nostru, străin și bolnav.
    ii vom desena cu acuratețe
    blocurile, străzile, arterele și plămânii
    și nimeni nu îl va recunoaște.

    doar noi vom ști, arya, că doar așa acest oras o să ne vindece.
    și toate tumorile se vor rarefia.

    o să ne lăsăm valvele singurătații și tristeții să se deschidă,
    așa ca barajele.

    • Acest subiect a fost modificat acum 2 luni, 3 săptămâni de everdana everdana.