• 16 mai 2017 la 15:34

    Mulțumesc frumos pentru sfaturi și pentru apreciere.

  • 15 mai 2017 la 19:16

    prima strofă e chiar bună, păcat că pe urmă folosiți tot felul de giumbușlucuri („exersate la trasul de fiara din mine”, „rarele momente de acalmie sunt prea rare”) care n-au ce căuta aici; îi strică poemului ritmul & farmecul.

    succes!

  • 13 mai 2017 la 22:09

    n-am nici cea mai vagă idee,
    nu e ca și cum durerea mea e unitate de măsură
    tot ce-am cunoscut, cărți, oameni, locuri,
    se reduce la a ști cum să schimb pansamente
    habar n-am ce e de spus, înțelesul se pierde
    nu el atinge, nu cuvântul ca atare mângâie
    cunoașterea în ansamblu nu se aplică pe rană deschisă

    pentru tine pot doar să fiu util,
    ochilor tăi disperați le zâmbesc cu ochi neîntorși,
    mai blânzi decât am fost vreodată
    conform strângerii mâinii tale, îți administrez vocea mea,
    călită în povești și evadată din ele

    te bandajez, după indicațiile tale nespuse, cu brațe puternice
    exersate la trasul de fiara din mine
    rămân prin preajmă, acolo unde mi-e locul,
    să pun umărul la orice e de făcut
    rarele momente de acalmie sunt prea rare,
    trecem împreună până trece