• 30 noiembrie 2016 la 17:28

    În apartamentul meu se ascunde
    o fecioară – știu cu precizie, am socotit:
    în zilele fără soț diagonalele sunt în număr
    par și viceversa, iar oglinzile se arată
    doar pe ele însele, ca să nu mai spun
    că ușa de la bucătărie, când se deschide,
    sună a cruce, iar la închidere sună a lespede.
    La mine în apartament este imposibil
    să citești haiku, să desenezi frunze,
    să stai așezat în fotoliul molatic…
    numărătoarea nu vrea să înceapă și nu poți
    să te dezbraci nici măcar în gând,
    pentru că de îndată pervazul ferestrei începe
    să tremure precum zările africane,
    pe omoplați se simt blânde atingeri filosofice
    și ăsta nu-i altceva decât semnul
    că undeva, poate în perete, zidită,
    poate sub dușumele, respirând tainic
    și ademenitor, stă ascunsă fecioara.