• 12 ianuarie 2017 la 19:18

    bunã cursivitatea imaginilor, presupun cã e reeditatã?
    destul de narative imaginile
    destul de liric în povestirea imaginilor
    aş puncta imaginea cu metal second-hand, iese din peisaj, e dintr-un poem mult mai bun
    la fel cu domolirea imaginilor care sunt ca un fel de Brutus, vine gheaţa gerul ceva al iernii dar parcã n-are forţã
    pentru vârstã şi aşteptãri e ca un exerciţiu la ora de compunere, cam de 7,
    atenţie la cacofonii, sfaturi ca cele!!!
    succes.

  • 12 ianuarie 2017 la 12:25

    Mulțumesc frumos pentru sfaturile date şi tot ce pot să vă spun e că o să continui să citesc şi că o să încerc să remediez unele clişeuri după care încă mă mai ghidez . Sunt la „începuturi” , acum o să împlinesc 18 ani şi tocmai de asta m-am alăturat grupului qPoem , pentru a învăța despre poezie şi pentru a primi sfaturi ca cele date de dvs . O zi bună !

  • 12 ianuarie 2017 la 11:39

    două-trei vorbe, în treacăt, despre poem:

    1) poemul, ca întreg, e mult sub ceea ce ar fi putut fi – e ca un păr natural bogat, dar zbârlit.

    2) „Oamenii de zăpadă ne zâmbesc cu dispreț” & „noi ne chinuim cu monştrii de metal cumpărați la mâna a doua” – acestea-s imagini ok, chiar faine.

    3) „ne zâmbesc cu dispreț în negru” – cum vine asta? nu e prea limpede și astfel de ambiguități (sau topici nefirești) perturbă neplăcut ritmul unui poem și, implicit, lectura.

    4) pe principiul „less is more”, dacă ultima frază s-ar fi terminat cu punct (în loc de semnul exclamării), ar fi sunat mult mai poetic, mai subtil & rafinat:

    „surzi și inapți
    să ne-ncălzim lumea.”

    în poezie, ca să te faci auzit nu trebuie să urli, doar să o dai bine.

    5) „Geamul a înflorit” – când folosești asemenea structuri voit bizare, e bine să lași în preajma lor alte referințe, care să ajute imaginația cititorului. altfel acesta se împotmolește la fiecare artificiu dintr-acesta și i se va acri „de atâta poezie genială”.

    succes!

  • 11 ianuarie 2017 la 19:15

    Nici zăpada nu mai e ce-a fost…
    Coborând spre pământ işi pierde din albul cu care îngerii au pictat-o iar noi
    Cu căni de ceai fierbinte ne încălzim casele răcoroase ca şi catacombele romane
    Geamul a înflorit , lalele , crizanteme şi crini de gheață ne încălzesc sentimentele înțepenite între pereții inimii…
    Vântul codifică înțelesul fulgilor de nea , nu putem citi ura de pe buzele acestei ierni revoltate iar
    Oamenii de zăpadă ne zâmbesc cu dispreț în negru , le e cald şi-şi mătură cu mâinile zăpada din jurul lor , iar noi ne chinuim cu monştrii de metal cumpărați la mâna a doua.
    Gardurile de lemn vechi şi-au pus jobenele în cap şi vor să ne vorbească prin troznituri dar
    Suntem surzi şi inapți să ne încălzim lumea !