• 3 august 2017 la 22:15

    Merçi domnule Tamas
    constat cà sunt printre ultimii mohicani ai poeziei pline de „fugà de idei” si implicit dumneavoastrà!

  • 1 august 2017 la 19:07

    variantă:

    mă întrebi deseori de ce
    dar numai lângă tine mă simt
    mai puțin ticălos
    aș grăbi răsăritul
    ți-aș asculta glasul
    certându-mă
    îmi încerc puterile
    surâzând umbrelor (aceste două versuri sunt cele mai reușite; ați putea pune și „încarc” în loc de „încerc”)
    urăsc despărțirile în amurg
    dresez timpul
    și călătoresc cu ochii închiși
    dintre toate clipele mele fericite
    le-aș alege pe ale tale
    cu ele aș scrie această carte
    tipărită în braille
    ca s-o poți citi
    și pe întuneric (și acestea două din urmă sunt la superlativ!)

  • 20 iulie 2017 la 17:56

    mà întrebi deseori
    de ce te iubesc
    dar numai lângà tine
    mà simt
    mai putin ticàlos
    as gràbi ràsàritul
    pentru a te regàsi dormind lângà mine
    ti-as asculta mereu glasul
    certându-mà
    îmi încerc puterile
    surâzând umbrelor
    uràsc despàrtirile în amurg
    dresez timpul
    sà înceapà cu surâsul tàu
    si càlàtoresc cu ochii închisi
    pàstrând în memorie
    chipul tàu
    dintre toate clipele mele fericite
    le-as alege pe cele petrecute cu tine
    cu ele as scrie cartea iubirii
    tipàrità în braille
    ca sà o poti citi
    si pe întuneric