• 11 ianuarie 2017 la 21:27

    Mulțumesc Tomi pentru lectură!La primele două observații îți dau dreptate.Referitor la pct. 3, nu știu ce să spun, mie îmi place construcția. Dar, mă mai gândesc.

    • Acest răspuns a fost modificat acum 3 luni, 2 săptămâni de către  brindudoca.
  • 11 ianuarie 2017 la 11:41

    îmi place, Brîndușa, felicitări. :)

    în urma re(rere)lecturii am observat câteva zone mai sensibile, puține la număr, care ar merita regândite/rescrise:

    1) „ce nu știe ce-i rușinea” -> „ce nu cunoaște rușinea”

    2) „până țipătul meu atârnă” -> „până ca țipătul meu să atârne”

    3) „de mi se face frică pe piele și pe brațe și pe ochi
    și rulez transpirația albastră ca pe fire minuscule de lână” – aici siguranța rostirii și ambiguitatea conținutului se bat cap în cap. încearcă să le faci să sune mai natural, mai „pământean”.

  • 9 ianuarie 2017 la 23:44

    pot să spun orice

    despre palma ta noduroasă
    fiară mângâietoare
    ce nu știe ce-i rușinea

    despre felul în care împuști cu mișcări lente
    țărcile cu fețe strivite de copaci
    până țipătul meu atârnă cu mâna la gură
    deasupra timpului

    pot să spun orice

    despre bluesurile monotone pe care le asculți
    în timp ce mă urmărești cu privirea
    de mi se face frică pe piele și pe brațe și pe ochi
    și rulez transpirația albastră ca pe fire minuscule de lână

    pot să spun orice

    tu taci

    doar respirația ta caldă
    ca a mieilor în saivan