• 4 octombrie 2017 la 0:27

    În hainele tale de om
    -cămașa, pantofii, o geacă
    albastră cu buzunare
    îmi strecor mâinile
    înfrigurate
    întrebătoare
    înnegurate
    și nu știu ce caut
    …și nu știu ce sunt
    și nu știu ce vreau

    mi se înfig sub unghii ca niște cuie
    zgrumțurii pâinii
    cu crustă amăruie
    din care ai rupt cu poftă
    ținându-mă strîns chiar în locul
    degetelor tale
    care au mângâiat catifeaua în alb și negru a mâțului Tom
    serios ca un domn
    și acela a făcut o plecăciune pe cele două pernuțe întinse ca niște ciucuri
    cu muguri
    apoi
    a zbughit-o pe casă
    la fel ca și soarele greu
    pe care l-ai privit cum s-a dus
    coborând obosit spre apus

    descompus
    felie cu felie
    …și te-ai gândit că mâine vei tăia strugurii din vie
    iar boabele au picurat în veșnicie