• 8 ianuarie 2017 la 21:59

    cum se desprinde ochiul de pe luciul apei
    negustorul de săbii cu tâmpla crestată
    apoi omul de tinichea şi tu bându-ţi cafeaua
    pe furiş sub norul de fum şi-o frunză de laur
    cineva tot desenează o dungă verde pe hol
    peste ochi şi noi alunecăm de-a lungul ei
    murmurând cuvinte ciudate
    un talmeş-balmeş şi nici nu ştiu cum
    deodată se face înghesuială în ochiul tău stâng
    un cui mustind a rugină în noapte
    o trompetă beată şi un zgomot de paşi
    în fereastra vecinului se dă Lost Highway
    şi amintirile din ea se scurg până
    sub caloriferul de fontă
    lumina stinsă un ochi hulpav şi o pâlnie
    din tablă cutată
    ne prindem de carne cu spaimă, zuruind
    până se face iar şi iar dimineaţă
    după care coborâm şi colorăm cerul cu albastru