• 3 octombrie 2017 la 9:26

    o izbire de o mașină și totul devine real:
    oase împrăștiate, orașul carnivor înghițindu-ne.
    nu e nimic de văzut aici. obsesii aciuate
    la colțuri de stradă ca niște cerșetori
    decăzuți.

    în orașul ca un imens catafalc
    în care roiuri și roiuri de oameni
    se ascund
    își ascund temerile în mătasea lui vibrantă și caldă.

    pornesc de aici. de la gât în jos
    numai singurătate.
    și soarele privindu-mă ca un ochi de jaguar
    prin geamul crăpat
    mutilându-mi liniștea: ești ceea ce vezi: o moarte violentă și scurtă în loc
    de una lentă și frumoasă. un dans al păsării de foc
    care ne bântuie nopțile
    înaintea noastră, ca un spectacol funebru, cu grație.