• 17 iulie 2017 la 23:12

    Domnule Mihok,
    constat cu plàcere cà nu và plictisiti de toate greselile si maniile mele de om bàtrân, sunt ca un catâr îndàràtnic ce-si vede de drum! No country for old men!
    Trebuie sà stiti cà în viatà devii liber cu adevàrat când nu mai ai nimic de pierdut!
    Acum câtva timp am postat acest poem pe contul meu cu toate diacriticile la zi!, care bine înteles cà a fost refuzat, nu voi mai posta nimic de aici înainte, grupul ultra feminist din conducere m-a declarat persona ingrata!
    Si cum và spuneam, nu am nimic de pierdut, nu urmàres nici gloria nici publicarea: c’est just du plezir
    d’ecrire!

    Và doresc numai de bine, merçi!

  • 17 iulie 2017 la 22:51

    Merçi madame DEminescu pentru sugestiile dumneavoastrà!

  • 17 iulie 2017 la 12:40

    multe imagini reușite, dar atenție la excesul de genitive (cuvintele ce se termină în „lor”), la i-uri (primul vers), la gradul de subtilitate (din versurile acestea puteți elimina cuvântul „precum”: „casele se însirà prin vàile muntilor / precum màrgelele pe sfoara màtàniilor”) și la comentariul anterior.

    succes!

  • 12 iulie 2017 la 6:22

    Îmi place să citesc așa:
    „Dumnezeu merge descult
    pe strada mea
    de câte ori plouà màrunt
    …nu te baza pe iluzia mântuirii”
    Bun mesaj!
    Este indicat să folosiți diacriticele și…un typo: „neâmplinite”, corect „neîmplinite”.

  • 10 iulie 2017 la 0:29

    violenta lumini
    ca grotà a culorilor
    izbindu-se de pavajul mintii
    startul izbàvirilor împroscat
    cu izul reusitei
    mirosind a vechi si putred
    mâna purtatà pe piatra rugoasà a crucii
    si strigàtul multimii
    cerând capul lui Motoc
    zicerea ploilor se cerne
    prin sita pietrelor
    de pe hotarul nefericirilor
    saliva lupilor scrie pe zàpadà
    urma nelegiuirilor
    casele se însirà prin vàile muntilor
    precum màrgelele pe sfoara màtàniilor
    preotii nu mai prididesc
    sà împartà absolvirea penitentelor
    prin sângele primàverilor
    se perindà cucii fàràdelegilor
    sicamorul înfloreste numai noaptea
    la lumina suspiciunilor
    nu te baza pe iluzia mântuirii
    calea Lactee este un fluviu
    mareea de aici poartà cometele ràtàcirii
    ulitele raiului sunt pavate
    cu vise neâmplinite
    iadul a încins o petrecere de moarte
    iar Dumnezeu merge descult
    pe strada mea
    de câte ori plouà màrunt