• 11 noiembrie 2017 la 10:44

    multumesc, domnule Parciulea !
    :)

  • 10 noiembrie 2017 la 17:44

    Frumos, o imagine pur poeticà:

    =când esti anesteziat sângele tàu curge direct în noapte…

  • 10 noiembrie 2017 la 9:51

    &
    și dintr-odată m-am oprit.
    doar pentru că anestezia este un lucru pur,
    minunat.
    când toate simturile sunt înghețate lângă focul din șemineu iar
    orașul își ascute dramele sub ochii mei nedumeriți.
    și încă ninge.
    încă ninge.
    de parcă ninsoarea e legea care ne ajută să fim vii.
    obsesiile se vor întoarce, obsesiile vor veni
    dar între timp, am să mă uit la scrisul viu al poeților dragi.
    și stiu că toată zăpada va fi un sarcofag minunat.
    când scriu despre tine, știu. e o ploaie de stele
    care curge în jurul spitalului.
    și știu
    unde sunt norii albaștri în care să te găsesc.
    elicoptere albe continuă să plece de pe acoperișuri.
    e iarnă și câteva suflete trebuie salvate,
    să ajungă în rai.
    să pulseze acolo unde
    anestezia este cel mai frumos lucru
    care ni s-ar putea întâmpla. ( așa cum scrie în cărțile de anatomie,
    când ești anesteziat sângele tău curge direct în noapte
    fără să mai asculte de legile firii)
    ( așa cum scrii aceste rânduri pe pagina goală ca pe un câmp alb, minat și întins)
    și dintr-o dată / în timp ce auzeam sunetul motoarelor lor
    cucerind aerul / absorbind oxigenul, absorbind picăturile de absint
    ale orașului
    am inceput să visez/ să visez moartea
    umplând paharele de șampanie, ca o crăiasă a zăpezii
    cu rochia ei albă și pufoasă,
    înaintând încet către noi.
    _____________________