• 17 mai 2017 la 19:36

    ca un ou din Lumea Nouă
    stând în faţa mea
    își exersează verticalitatea versului.

    Ce dacă nu are colţuri
    după multe încercări evident sortite eșecului
    eu, copilul din prima căsătorie a lui Columb, iau versul
    și lovindu-l puțin de masă
    încerc să-l aplatizez și cu greu
    reușesc să-l așez în picioare.

    După ce îi ghicesc poziția întru echilibru
    aud că mi se spune:
    – Asta știam și noi!
    – Poate, dar trebuia numai să vă vină în gând!

    Luat apoi cu gingășie
    îl străpung cu o axă de la un pol până la altul
    și tacticos îl fac să se-nvârtă
    acum abia a ajuns
    poemul meu Q.