• 6 august 2017 la 13:21

    #
    ne injectăm absint pentru luciditate
    soarele o imensă seringă împinge căldura în vene
    pe străzile orașelor / cadavre de pisici deshidratate
    pe străzile orașelor / oameni și motoare
    abandonate / mașini roșii hibride continuă să ne pompeze
    sângele & visele

    #
    căldura a lipit hainele pe noi
    ca pe niste lințolii albe
    suntem fantome lipite de ziduri
    după o explozie nucleară
    soarele ne desparte oasele
    în așchii translucide/ soarele e un imens sarcofag în care ne îngroapă
    sângele/ pe drum ierburi uriașe prăfuite dintr-o poveste de groază
    în care noi suntem copiii ce ne-am lăsat prinși
    după gratii –

    #
    orașul în căldură ca o mare moartă / mareele se retrag în somn
    rămânem ziua sclavii soarelui și ai prafului/ cu brațele desfăcute /cu gurile deschise
    ca niște oameni ce abia au murit/ inspirăm frica.

    #
    toate dorințele se opresc în asfaltul fierbinte.
    nimeni nu se mai poate da jos
    din roata uriașă care se învârte încet
    dar nu se oprește niciodată,
    soarele continuă să pompeze căldura peste noi
    în doze din ce în ce mai mari
    e 12 a.m
    nu avem centuri de siguranță
    așteptăm urmatoarea doză / o primim
    și ne simțim
    în siguranță
    și
    fericiți.

    • Acest subiect a fost modificat acum 2 luni, 2 săptămâni de everdana everdana.