• 16 august 2017 la 9:06

    Contează mai mult că aveți energie potențială. Dați-i frâu liber!

  • 15 august 2017 la 19:27

    Va multumesc din suflet!
    Contează mult pentru mine aprecierea dumneavoastra, domnule Gabriel Cristea .

    • Acest răspuns a fost modificat acum 2 luni de către Sorina Sorina.
    • Acest răspuns a fost modificat acum 2 luni de către Sorina Sorina.
  • 14 august 2017 la 16:59

    Domnule Mihok Tamas, constructivul ăsta are și el un sens, mai ales când este vorba de un tânăr, pentru care unele asocieri de ordin patologic reprezintă o demobilizare, sau îl fac să ,,vireze” spre un gen de poezie nereprezentativă pentru el. Și asta chiar dacă intențiile dvs. par constructive, iar ale altora lipsite de logică.

  • 14 august 2017 la 15:08

    domnule Gabriel Cristea, vă înțeleg buna intenție și vă împărtășesc imperativul din finalul comentariului, numai că, din start, comiteți o eroare logică: un poet (care se presupune a fi om al cuvintelor) nu are cum să fie dezarmat de cuvinte. eventual atenționat sau contrazis, dacă vreți, ceea ce, de altfel, e mult mai constructiv decât încurajările fără fond.

  • 14 august 2017 la 12:38

    Vot pentru o tânără dezarmată de interpretări, care încep, continuă și se termină cu condiționalul-optativ prezent. Ar putea constitui și acestea un satirism, în ambele sensuri denotative. Curaj!

  • 12 august 2017 la 20:14

    faptul că sunteți calofilă în poezie am constatat încă din titlu. iar acest lucru nu este în sine rău, însă discursul ales nu vă avantajează. citite denotativ (literal), cuvintele poemului nu sunt decât niște artificialități (inima sorții, să picure soarele lumină, să ne pătrundă, să ne lumineze etc.). iar poezia, așa cum o spuneți și dvs. în penultimul vers, urmărește naturalul. ați putea folosi un limbaj mai colocvial și descărcat de tropi parfumați. iar în cazul în care cuvintele încriptează conotații (adică dacă le folosiți ca metafore, simboluri), textul dvs. s-ar putea traduce foarte eronat față de ceea ce vreți să spuneți; asta datorită gradului de generalitate cu care v-ați echipat versurile. mai precis:

    „Diminețile,
    Acoperă-mi petalele
    Cu roua ta”

    aici, de pildă, cine vorbește și cui? variante și efectele lor:

    a) o floare cu natura. atunci scrierea dvs. ar semăna mai mult cu o poezie pentru copii – cel puțin începutul, deoarece confuzia de la final i-ar nedumeri (și) pe cei juni.

    b) o femeie cu un bărbat. în cazul ăsta, acoperirea femeii cu rouă ar genera o imagine de nimfomanie. iar dacă e vorba de divinitate, prezența petalelor nu se prea justifică… de mai bine un secol, poeții ar fi folosit un cuvânt concret precum: pielea.

    virați, așadar, spre un limbaj denotativ.
    succes!

  • 7 august 2017 la 19:56

    Diminețile,
    Acoperă-mi petalele
    Cu roua ta
    Ca să picure soarele lumină
    Să ne pătrundă,
    În zilele toride sau geroase
    Să ne lumineze-
    Pentru a străluci
    Într-un boboc de trandafir
    De la răsărit și până la apus
    În inima sorții
    Și așa, mereu
    Vom renaște
    În fiecare zi, seară sau stea
    -Precum natura-
    În inima ta sau a mea.