• 12 ianuarie 2017 la 11:21

    Daniel, permite-mi să comentez strict pe text, din vers în vers:

    1) „în căutarea lopeților / ne înarmăm cu haine murdare” – versurile acestea nici nu deranjează, dar nici nu aranjează, sunt dintr-o bucată și, eventual, am putea crede că pregătesc ceva, dar apare versul: 2) „și buzunare sparte ca o bubă”, unul ratat atât stilistic & semantic, cât și gramatical (de ce compari MAI MULTE buzunare cu O SINGURĂ bubă?); aveai variantele: „buzunare sparte ca bubele/ca niște bube”, „buzunare sparte așa cum spargi o bubă” (doar așa merge la singular). iar imaginea în sine: „ne înarmăm (…) cu buzunare sparte ca o bubă” nu știu cu ce ne-ar putea îmbogăți pe noi, cititorii, căci nu e nici sensibilă, nici ironică, nicicum. pentru a nu construi poeme „pointless” (poți merge pe categoria absurdului, dar aceasta necesită oareșice exercițiu), îți sugerez ca înainte de a le scrie, să le verifici relevanța contexuală și să încerci să dezvolți ideea într-o manieră actuală. 3) „iad și rai în aceeași moleculă trapezoidală să fie” – până la moleculă e ok, tot ce e după e artificial; 4) „stele bipolare explodează în castanul de alături” – stele bipolare? (adică vedete? sau aștri?) în castan? la o asemenea formulare chiar și Mircea Badea s-ar alarma; 5) „vindecând de bestialitate orice vultur care mai zboară deasupra apelor” – e ok, puțin prea lăbărțat (prea extins); „idealul nostru este monstru și memorie” – pe-acest vers ar trebui să-ți construiești poemul. e bun, dar, din păcate, e scufundat de celelalte.

    succes!

  • 11 ianuarie 2017 la 12:43

    în căutarea lopeților
    ne înarmăm cu haine murdare
    și buzunare sparte ca o bubă
    iad și rai în aceeași moleculă trapezoidală să fie
    stele bipolare explodează în castanul de alături
    vindecând de bestialitate orice vultur care mai zboară deasupra apelor
    idealul nostru este monstru și memorie