• 2 iunie 2017 la 18:57

    Vin tarziu… Imi place!

  • 1 ianuarie 2017 la 15:21

    eu aș vedea finalul astfel:

    universul începe, se termină, începe, se termină
    cu fiecare bătaie de inimă
    cu fiecare zi viață de fluture

  • 12 noiembrie 2016 la 18:51

    Frumos poem,efemeritatea vietii este bine redatà, dupà titlul poemului m-as fi asteptat sà aprofundati mai mult schimbàrile legate de ciclurile majore ale vietii!
    Ramine totusi o pàrere personalà,
    Cu respect PARCIULEA GHEORGHE

  • 11 noiembrie 2016 la 20:14

    Frumos poem, cu desfasurare meditativa! De acord cu parerea dlui Mihok! In plus, as sugera folosirea nearticulata la „lipicioase”- este mai deschisa exprimarea, parca! Si tot in folosul receptarii, pentru ca se repeta acel”ce” de 4 ori intr-un vers, as folosi „cei care”; deci ar suna cam asa:
    „timpul nu e decât o pânză de paianjen
    toți suntem prinși în lipicioase fire
    cei care au fost vreodată, ce sunt, ce vor fi”.

  • 11 noiembrie 2016 la 14:10

    îmi place! :) poate că l-aș fi terminat totuși o idee mai abrupt, mai concentrat: „universul începe, se termină, începe, / se termină cu fiecare bătaie / de aripi de fluture”.

  • 7 noiembrie 2016 la 17:03

    timpul nu e decât o pânză de paianjen
    toți suntem prinși în lipicioasele fire
    cei ce au fost vreodată, ce sunt, ce vor fi

    fata pe care o iubesc, adevărul din vorbele
    păstrate în colțuri de pod, în lucarne
    zâmbetul ei mai frumos decât însăși Venera

    furtuna cu mâna ei neagră zâvorește mormintele
    sunt goale urnele-acestea, uitate jelaniile
    moartea e doar o minciună a cărnii

    uscate sunt buzele-acestea și gustul de miere
    dacă alegi să le uiți, totul rămâne
    amintirile dragi, dispăruții, sunt alături de mine

    universul începe, se termină, începe, se termină
    cu fiecare bătaie de inimă
    și fiecare zi e o viață de fluture

    • Acest subiect a fost modificat acum 8 luni, 3 săptămâni de Marius Ganea Marius Ganea.