• 11 martie 2017 la 1:11

    Tamas, merci de feedback!

    3. Good point! Cum de nu mi-am dat seama?

    1. ha ha, da, literalul te poate face să calci în…:)

    2., 4., 5., 6. – da, sună mai bine în variantele astea.

    No, bine, mă duc să-l public la traduceri.

  • 10 martie 2017 la 17:22

    un poem tare frumos, Daniela! :)

    câteva observații:

    1) „pile of shit” e expresie cam ca „bullshit”, deci nu e recomandat să traduci literal „morman de rahat” sau „rahat de taur” (haha). propun: „porcărie”.

    2) topica: „Atunci încet mă voi ridica” –> „Atunci mă voi ridica încet”.

    3) „acum” acela nu știu dacă nu vrea să fie „acest timp”, comunicând poetic cu ce urmează ”acest loc”, gen: „acest timp / acest loc dragi mie”

    4) „chiar în muțenie” –> „chiar și-n muțenie”

    5) „al celui mai simplu…” –> „a celui mai simplu…”

    6) „în felul cum era…” –> „așa cum era…”

  • 5 martie 2017 la 16:24

    windy room- camera vânturilor(chiar dacă nu e posesiv, dar așa se traduce-n vorbirea românească)
    unsayableness-muțenie/dislexic
    passing for the present-trecerea pentru prezentul (orbit) (nu-s foarte sigur că sună bine…)

  • 5 martie 2017 la 15:35

    Viteji bilingvi, un feedback vă rog, în special pentru expresiile:

    – windy room
    – passing for the present
    – unsayableness

    Vă mulțumesc anticipat.

  • 5 martie 2017 la 15:32

    Cred că undeva este o încăpere
    în care trăiesc eu
    ca om bătrân

    în viitor
    într-o cameră
    în care bate vântul
    unde stau și citesc

    încercând să descifrez
    aplecat peste o masă cu trei picioare

    cuvintele pe care-acum le scriu –

    în ceea ce atunci
    va trece drept prezent,
    orbește

    încercând să citesc să-mi amintesc
    încăperea
    lumina timpul zilei
    când le-am așternut prima dată

    Ce morman de rahat, voi spune

    și Cum o chema
    Cum naiba
    o chema

    Atunci încet mă voi ridica
    și voi păși spre fereastră, acum
    acest loc drag mie

    chiar în muțenie

    în absoluta neputință de rostire
    al celui mai simplu lucru în durere
    în felul cum era, exact
    cum era
    când am început

    I think somewhere there is a room
    in which I am living
    an old man

    in the future,
    in a windy
    room where I’m sitting and reading

    trying to make out
    bent over a three-legged table
    these words I’m now writing—

    in what will then be
    passing for the present,
    blindly

    trying to read to remember
    the room
    the light the time of day
    when I first set them down

    What a pile of shit, I’ll say
    and What was her name
    What the hell
    was her name

    I will slowly get up then
    and walk to the window, this time

    this place dear to me

    even in the muteness

    the absolute unsayableness
    of the simplest thing in pain
    the way it was, exactly
    as it was
    when I began


    Franz Wright (1953-2015) s-a născut la Viena și a crescut în California. Cele mai recente lucrări includ The Beforelife (nominalizat la premiul Pulitzer), Ill Lit: Selected and New Poems.

    Volumul din care face parte poemul de mai sus, Walking to Martha’s Vineyard, a fost câștigătorul premiului Pulitzer in 2004.