• 25 mai 2017 la 21:01

    (fragment)
    …………
    Cap.XII

    Ridică-te să naști cu mine, frate.
    Dă-mi mâna din abisul
    durerii tale potopite.
    Nu vei răsturna stâncile.
    Nu vei întoarce timpul metroului.
    Nu-ți reprima vocea oțelită.
    Ei nu-ți pot lega ochii sfredelitori.
    Privește-mă din străfundul pământului,
    cultivatorule, țesătoareo, păstorule blând :
    îmblânzitor de guanaco tutelare :
    zidar al schelăriei îndrăznețe :
    sacagiu al lacrimilor andine :
    bijutier al degetelor zdrobite :
    agricultor tremurând înlăuntrul seminței :
    olar al lutului tău risipit :
    aduceți cupa acestei noi vieți,
    vechilor voastre dureri îngropate.
    Arătați-mi sângele vostru, rana voastră
    spuneți-mi : aici am fost pedepsit
    pentru că giuvaerul nu a strălucit ori pământul
    nu a scos la timp piatra sau grăuntele :
    arătați-mi piatra pe care a căzut
    și lemnul pe care L-au răstignit,
    aprindeți-mi vechile cremene,
    vechile lămpi, bicele împlântate
    prin secole în răni
    și topoarele cu străluciri martirice.
    Eu vin să vorbesc pentru gurile voastre însângerate.
    Uniți-vă pe pământ voi toți
    cei tăcuți cu buzele fără vlagă
    și din suflet vorbiți-mi toată această noapte lungă
    ca și cum aș fi ancorat de voi toți,
    Povestiți-mi totul de-a fir a păr,
    îmtâmplare cu întâmplare, fiecare nedreptate,
    ascuțiți cuțitele ce le-ați ținut ascunse,
    puneți-le la pieptul și în mâna mea.
    asemenea unui râu de raze luminoase,
    aidoma unui râu de jaguari pândind,
    Și lasați-mă să plâng, ore, zile, ani,
    vârste oarbe, secole stelare.

    Dați-mi liniștea, apa, speranța.

    Dați-mi lupta, fierul, vulcanii.

    Lipiți-vă corpurile de al meu ca un magnet.

    Refugiați-vă în venele și gura mea.

    Vorbiți prin cuvintele și sângele meu.

    traducere g.Cristea

    XII

    Sube a nacer conmigo, hermano.
    Dame la mano desde la profunda
    zona de tu dolor diseminado.
    No volverás del fondo de las rocas.
    No volverás del tiempo subterráneo.
    No volverá tu voz endurecida.
    No volverán tus ojos taladrados.
    Mírame desde el fondo de la tierra,
    labrador, tejedor, pastor callado:
    domador de guanacos tutelares:
    albañil del andamio desafiado:
    aguador de las lágrimas andinas:
    joyero de los dedos machacados:
    agricultor temblando en la semilla:
    alfarero en tu greda derramado:
    traed a la copa de esta nueva vida
    vuestros viejos dolores enterrados.
    Mostradme vuestra sangre y vuestro surco,
    decidme: aquí fui castigado,
    porque la joya no brilló o la tierra
    no entregó a tiempo la piedra o el grano:
    señaladme la piedra en que caísteis
    y la madera en que os crucificaron,
    encendedme los viejos pedernales,
    las viejas lámparas, los látigos pegados
    a través de los siglos en las llagas
    y las hachas de brillo ensangrentado.
    Yo vengo a hablar por vuestra boca muerta.

    A través de la tierra juntad todos
    los silenciosos labios derramados
    y desde el fondo habladme toda esta larga noche
    como si yo estuviera con vosotros anclado,
    contadme todo, cadena a cadena,
    eslabón a eslabón, y paso a paso,
    afilad los cuchillos que guardasteis,
    ponedlos en mi pecho y en mi mano,
    como un río de rayos amarillos,
    como un río de tigres enterrados,
    y dejadme llorar, horas, días, años,
    edades ciegas, siglos estelares.

    Dadme el silencio, el agua, la esperanza.

    Dadme la lucha, el hierro, los volcanes.

    Apegadme los cuerpos como imanes.

    Acudid a mis venas y a mi boca.

    Hablad por mis palabras y mi sangre.

    • Acest subiect a fost modificat acum 2 luni, 4 săptămâni de  Gabriel Cristea.