• 30 martie 2017 la 23:08

    Mi-a rămas în ochi, ca bătută în cuie,
    imaginea acelui camion cu grâu,
    care mergea scârțâind și greoi,
    presărând cu spice, drumul drept.

    Nu te preface acum că râzi !
    Tu nu știi de câte amintiri adânci
    sunt îngândurată !

    Din adâncul sufletului meu se înalță
    o aromă de cireșe amare, până la buze.
    Are încă culoarea pielii mele închise,
    iar miresmele snopilor de grâu le-am uitat .

    Oh, cât aș dori să te iau cu mine,
    Să dormim o noapte în câmp
    Și s-o petrec în brațele tale până la ziuă,
    Sub coroana nebună a unui arbore.

    Sunt aceeași fată sălbatică,
    Pe care acum câțiva ani, ai adus-o lângă tine.

    RAIZ SALVAJE de Juana Ibarbourou

    Me ha quedado clavada en los ojos
    la visión de ese carro de trigo
    que cruzó rechinante y pesado
    sembrando de espigas el recto camino.

    ¡No pretendas ahora que ría!
    ¡Tu no sabes en qué hondos recuerdos
    estoy abstraida!

    Desde el fondo del alma me sube
    un sabor de pitanga a los labios.
    Tiene aún mi epidermis morena
    no sé que fragancias de trigo emparvado.

    ¡Ay, quisiera llevarte conmigo
    a dormir una noche en el campo
    y en tus brazos pasar hasta el día
    bajo el techo alocado de un árbol!

    Soy la misma muchacha salvaje
    que hace años trajiste a tu lado.

    • Acest subiect a fost modificat acum 1 lună, 3 săptămâni de  Gabriel Cristea.