• 30 iunie 2017 la 5:53

    Pentru că este aspru și urât,
    pentru că toate ramurile sale sunt gri,
    mi-e milă de smochin.

    În grădina mea sunt o sută de pomi frumoși:
    corcoduși,
    lămâi zvelți
    și portocali cu fructe lucioase.

    Primăverile,
    toți aceștia sunt plini de flori,
    în preajma smochinului.

    Și sărăcuțul pare așa de trist,
    cu ramurile sale răsucite, că niciodată
    de strânși ce sunt, mugurii nu se i văd…

    De aceea,
    ori de câte ori trec pe lângă el
    îi spun, încercând să-mi îndulcesc
    și să-mi înveselesc vocea:
    – Smochinul este cel mai frumos
    dintre toți arborii din grădină.

    Dacă ascultă și înțelege limba
    pe care i-o vorbesc,
    ce dulceață atât de adâncă e cuibărită
    în sufletul său sensibil de copac!

    Și probabil, la noapte
    când vântul i va răcori coroana,
    îmbătat de fericire, va spune :
    Azi, mie mi-au zis că-s frumos!

    traducere din spaniolă G.Cristea

    La Higuera de Juana de Ibarbourou

    Porque es áspera y fea,
    porque todas sus ramas son grises,
    yo le tengo piedad a la higuera.

    En mi quinta hay cien árboles bellos:
    ciruelos redondos, 
    limoneros rectos
    y naranjos de brotes lustrosos.

    En las primaveras,
    todos ellos se cubren de flores
    en torno a la higuera.

    Y la pobre parece tan triste
    con sus gajos torcidos que nunca
    de apretados capullos se visten…

    Por eso,
    cada verz que yo paso a su lado,
    digo, procurando
    hacer dulce y alegre mi acento:
    -Es la higuera el más bello
    de los árboles en el huerto.

    Si ella escucha,
    si comprende el idioma en que hablo,
    ¡qué dulzura tan honda hará nido
    en su alma sensible de árbol!

    Y tal vez, a la noche,
    cuando el viento abanique su copa,
    embriagada de gozo le cuente:
    „Hoy a mí me dijeron hermosa”.

    Juana de Ibarbourou, cunoscută și ca Juana de América, (n. 1892 – d. 1979) a fost o scriitoare uruguayană.În 1950 este aleasă președinte a Uniunii Scriitorilor din Uruguay.În anul 1955 este premiată de Institutul Cultural Hispanic din Madrid, pentru opera sa, iar în anul 1959 i se acordă pentru prima dată Marele Premiu Național de Literatură.

    • Acest subiect a fost modificat acum 3 luni, 3 săptămâni de  Gabriel Cristea.