• 4 noiembrie 2016 la 12:58

    A noua noapte albă ( prozo-poem)
    A doua noapte albă fără tine.Bine faci că nu răspunzi. Femeie să fi fost, aș fi făcut la fel….Ești muză sau buză? Sau bluză? Miliuoane de oameni scriu. trei oameni citesc. Un om memorează. El moare. S-a întâmplar de multe ori ca unii pe care-i credeam morți să supraviețuiască, la fel și invers. Dă de gândit. Dă de murit. Doi prieteni aveau o amantă. Unul a murit. Al doilea a murit și el. Amanta este veșnică. Eram la masă, unul a căzut, altul a dispărut pe cer. Aburii vinului urcau.Mirosul de mistreț prăjit urca și el.Curprins de o veselie turbată, mistrețul viu a străbătut sala toată. Așa ceva nu s-a mai văzut. A fos un poet mare care se credea mic, a fost un poet mic care se credea mare în alte părți. M-au cotropit poeții. De aceea am trecut la proză, apoi voi trece la teatru, la critică și, obligatoriu, la cimitir pentru un reportaj despre istoria literaturii. Nu-mi pasă de criza mondială. Îmi pasă că mor oameni, nu de boală, că și aia este rea, ci de briceag, de exploziv, de credință, de neputință, de ură, de cianură, de tot ce vrei. Doamne, de ce ne făcuși mișei? Mai sutem după chipul și asemănarea Ta? Ași, de unde? Nici ecologiștii nu au soluții. ne apucăm de imagologie, aia este, avem imagini false în buricul creierului. Nu sunt bolnav din dragoste, ba sunt. oricare leac e împotriva mea, oricând de mi te-nchipui, tu ești prea departe, când ești aici, mă-nchid precum o carte. Eu am să spun, ești chiar destinul meu, cu tine-ncept să cred în Dumnezeu, n-a fost și nu-i atotputernic, cuceritor, devin cucernic.
    Boris M. Marian
    22 sept. 5016
    .