• 21 aprilie 2017 la 21:19

    Plutesc, Maria, plutesc şi mă leagăn,

    în jur am fire lungi, de păianjen,

    de zahăr candel,

    dedesubt, o câmpie cu maci,

    rapiţă, cicoare, lalele şi pătrunjel.

    Plutesc, Maria, plutesc şi mă leagăn,

    cu mâna ating creştete mici, de pitici,

    cu părul lânos, negru, lung, ca de fată,

    cu burţi rotunde şi gesturi de-arici.

    Trupul lor este firav şi lunguieţ,

    braţele lor sunt străvezii şi ciobite, de porţelan,

    şi chiar cântă, chiar cântă, Maria, când le ciupeşti,

    întocmai ca un diapazon de cristal.

    Le mângâi creştetele şi râdem, Maria,

    râdem, plutim, ne răsfăţăm,

    ne întindem braţele ca nişte zmeie

    şi ne rotim cum vrem noi şi când vrem,

    doar dedesubt avem o câmpie cu maci şi lalele,

    în jur chicote, râs, nori bucălaţi de vată în formă de miel,

    cerul păstos, moale şi umed, perne pufoase din fulgi de zăpadă,

    pânza de zahăr ars şi păianjenul de caramel.

    Plutesc, Maria, plutesc şi mă mir,

    picioarele mi se scurg ca o apă,

    noi n-am fost niciodată atât de senini,

    atât de aproape de cerul de zahăr şi vată.