• 12 noiembrie 2016 la 17:49

    Lucian Blaga
    Daţi-mi un trup, voi munților

    Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
    şi totuşi
    flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
    căci lutul tău slab
    mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
    ce-l port.

    Daţi-mi un trup,
    voi munţilor,
    mărilor,
    daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
    în plin!
    Pământule larg, fii trunchiul meu,
    fii pieptul acestei năprasnice inimi,
    prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
    fii amfora eului meu îndărătnic!
    Prin cosmos
    auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
    şi-aş apare năvalnic şi liber
    cum sunt,
    pământule sfânt.

    Când as iubi,
    mi-aş întinde spre cer toate mările
    ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
    spre cer,
    să-l cuprind,
    mijlocul să-i frâng,
    să-i sărut sclipitoarele stele.

    Când aş urî,
    aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
    bieţi sori
    călători
    şi poate-aş zâmbi.

    Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

    (Vol.”Paşii profetului”)

    • Acest subiect a fost modificat acum 4 luni de Calin Vlasie Calin Vlasie.