• 26 decembrie 2016 la 15:37

    ULTIMA FLOARE DE TOAMNA

    Sînt cea din urmà nàscutà floare a toamnei
    Am fost legànatà în leagànul verii,
    am stat de strajà cînd da sà muste vântul din nord,
    îmi arde în rosu obrazul,
    odinioarà alb.
    Sînt ultima floare de toamnà,
    Sînt cel mai tînàr copil al primàverii-ngropate
    Sà mori cea din urmà – e atît de usor;
    am vàzut lacul minunat de albastru,
    am vàzut vara moartà ràsuflînd sclipitor,
    caliciul nu-mi mai poartà altà sàmîntà decît a sfîrsitului.

    Sînt ultima floare de toamnà.
    Am vàzut universul încremenit al toamnei,
    am vàzut lumina prietenà a douà inimi depàrtate,
    e atît de usor s-o urmezi,
    acum voi închide poarta cea de pe urmà,
    Sînt ultima floare de toamnà.

    autoarea: EDITH SÖDERGRAN poezie scrisà cu putin înainte de moartea poetei, de origine Fino-suedezà (1892 – 1923)
    Traducere: Veronica PORUMBACU editura B.P.T. 1963 (POEZIA NORDICA MODERNA)