• 28 noiembrie 2016 la 21:10

    {am scris ceva direct aici,
    apoi am salvat la mine în docs
    re – postez, nu știu de ce nu a apărut …}

    porumbeii mei stau răbdători
    în voliera înaltă foarte înaltă
    și n-au aflat
    nu încă
    sus în tavan s-a strecurat
    o gaură existențială
    esențială ca știința
    sau informația
    numai porumbica mea
    urcă pe umăr
    mă giugiulește
    se urcă pe umeri iar și iar
    cine știe
    poate are o șansă
    ?

    • Acest răspuns a fost modificat acum 1 lună, 3 săptămâni de către  julilarousse. Motivul: diacritice
  • 27 octombrie 2016 la 2:04

    care margini de lumi la care porți
    au să oprească zborul porumbelului?
    aici în aceste locuri este epicentrul zborului
    chiar aici în timpanul vibrînd

  • 17 octombrie 2016 la 23:50

    visul tău pe-o vibrație
    în timpanul orașului
    cuprinde valea verde a cerbilor
    venind spre izvor
    pe aici pe la noi
    pe margini de lumi
    la porțile orientului
    în byzanțul de azi
    bat toate clopotele
    catedralei în flăcări

  • 13 octombrie 2016 la 19:21

    încerci sã ajungi acasã
    fugi mai repede
    mai repede zbori
    în timpanul oraşului
    te întreci cu porumbelul
    alb sau roz
    gri sau albastru
    pe aici pe la noi
    prin visul tãu

  • 13 octombrie 2016 la 18:54

    Pe aici pe la noi te cațeri pe acoperiș
    Încerci sa ajungi acasă
    Traversezi orașul odată cu copii care merg la școală
    Prostia te împușcă
    Nu apuci sa zici nimic
    Lovit, aluneci într-un ghiveci
    Lacrimi, doar lacrimi, atât mai rămân din ochii tăi
    Dormi în pace puișor.

  • 13 octombrie 2016 la 13:23

    în timpanul urbei
    locuiește un porumbel călător
    cu ciocul de fier
    cu mintea de ger
    un porumbel voiajor
    ce fuge de dor

    în timpanul urbei
    se saltă cu trambulina
    din lumea ta
    în melodia mea