• 19 decembrie 2016 la 12:44

    bun poemul. abunda putin de precizari. de ex la hartiile mici, „mici” poate cadea.
    dar are fir, are sensibilitate, nu are emfaza, are o angoasă pozitiva, imi place

  • 8 decembrie 2016 la 15:52

    Dimineaţă străină

    nu ştiu unde m-am trezit
    vin exact spre mine
    cineva mă trage de mână doi paşi
    camere mici pe roţi alergau în jur
    toţi se grăbesc s-ajungă undeva
    case suprapuse cu pereţi transparenţi
    eu nu-i cunosc
    de unde vin ei
    cineva mă priveşte cu ochi mari
    coloraţi clipind încet
    faţa i se întinde ochii aproape i se închid
    ca şi când ar vedea ceva vesel
    un individ mic dintr-o generaţie foarte tânără
    scoate printre buze o bilă sintetică pe-un ax
    cu o compoziţie mare de glucide
    şi mi-o dăruieşte foarte sincer
    văd în contralumină
    pe protectorul ce-l ţine de mână
    mişcând capul într-un gest aprobator
    cineva se-apropie cu o mâna întinsă
    privindu-mă-n ochi mormăind
    şi imitând bine sentimente de milă
    altcineva ne dă câte-o hârtie mică
    i-am dat-o lui care aduna hârtiile mici
    şi făcu un ritual special pentru mine
    într-o mulţumire cu aceleaşi sentimente
    tot mai mulţi mă privesc ciudat
    indivizii ăştia încearcă să-mi fure
    orice rezervă energetică
    o să fiu atent la gândurile mele
    trebuie să găsesc un loc pentru somn
    ca să mă trezesc acasă
    dar deja m-am implicat în viaţa asta
    oare mi-am dorit altă lume
    ?
    .