Hibernală
Poezie
Teo Cabel
ianuarie 9, 2017
2

Te apropii de tâmplele mele

haină rece,  strălucitoare.

Alb adânc de cărări neumblate

 

Adolescenți,

îți frământam bulgării

până ne frigeau mâinile

ne băteam  într-un desfrâu al inocenței

ni se făceau degetele bețe de tobă

pale ca lumînările

până năvălea sângele în ritm de bolero.

Fetelor le înfloreau trandafiri în obraji

și noi

îi pupam să nu înghețe

protejați de cărările nevinovate din albul adânc.

 

Zâmbetele noastre

făceau pârtie

 

Albul ca o amuletă

 

Editeaza textul
2 votes, average: 1,00 out of 1 (2 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

2 Comentarii
  1. Andreea Maftei a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    Luminoasa ca zăpada conţinută.

  2. Sorin Oancea a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    Albul ca o amuletã
    greoaie dar reuşitã
    vot

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+