Inner circle
Poezie
Marius Ganea
ianuarie 9, 2017
9

am reușit imposibilul, am sfidat imposibilele cercuri
in care așteptăm cu privirile umede limpezimea răsăritului
erai înfășurată în pielea naturii, cea care rămâne pe marginea drumului
si nu te-aș fi văzut, nu te-aș fi recunoscut, nu te-aș fi cules lacrimă
fara semnul din cer, fără șoaptele ursitoarelor

acum ziua a trecut, e amurg, se apleacă florile soarelui
suntem pe jumătate adormiți, noaptea ne înspăimântă
imposibilele cercuri pândesc amenințătoare zorii de zi
raza care va pătrunde prin crăpăturile ușii deschise
strange-mă tare de mână, geamurile sunt aburite în noi

nu mai contează acum, zarurile au căzut și știm numărul
dar asculta-mă, crede-mă, să nu ieși niciodată din cercul acesta
cercul nostru, cel mai frumos cadou din univers
perfectiunea formei care nu începe și nu se termină
fii veșnică, am nevoie de tine aici

Editeaza textul
3 votes, average: 1,00 out of 1 (3 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

9 Comentarii
  1. roasianocen a comentat la data de 11 ianuarie 2017

    ok. cam așa sună
    am reușit imposibilul, am sfidat imposibilele cercuri
    sfidarea care ne introduce în poezie pentru moment este seacă de conținut chiar absurdă prin faptul că e prezent imposibilul și cercurile imposibile nici nu se pot imagina

    in care așteptăm cu privirile umede limpezimea răsăritului => cercuri =zare, aici e un punct cardinal în text bine punctatprin emoții

    erai înfășurată în pielea naturii, cea care rămâne pe marginea drumului
    si nu te-aș fi văzut, nu te-aș fi recunoscut, nu te-aș fi cules lacrimă
    fara semnul din cer, fără șoaptele ursitoarelor =>
    un final ambigu de strofă dar incitant
    nu mi-au sunat bine
    erai înfășurată în pielea naturii
    fara semnul din cer, fără șoaptele ursitoarelor

    acum ziua a trecut, e amurg, se apleacă florile soarelui
    suntem pe jumătate adormiți, noaptea ne înspăimântă
    imposibilele cercuri (bună inserare)pândesc amenințătoare zorii de zi => comunicare eu liric obiect liric plus întâlnirea emoțiilor într-un sens

    raza care va pătrunde prin crăpăturile ușii deschise
    strange-mă tare de mână, geamurile sunt aburite în noi=> consider că este deja exces, prea puțin mai contează comunicarea trăirii, e ca nota muzicală în loc de pauză

    nu mai contează acum, zarurile au căzut și știm numărul
    dar asculta-mă, crede-mă, să nu ieși niciodată din cercul acesta
    cercul nostru, cel mai frumos cadou din univers
    perfectiunea formei care nu începe și nu se termină
    fii veșnică, am nevoie de tine aici=> aici se produce freamătul liric de care pomenesc dar formal este exces, de aceia voi lăsa poezia pe locul întâi, fără explicații

  2. Macrina a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    am zis si pe fb, iti trezeste intuitii puternice
    acum poate ca formule ca„ cel mai frumos cadou din univers ”sunt cam nepotrivite…dar bafta multa pe mai departe!

  3. roasianocen a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    pentru freamãtul liric, din sfialã o sã las textul neanalizat, e monolit şi monadã

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+