• roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, Cãlãtor prin sânge acum 8 ore, 22 de minute

    Chiar dacã începi de la
    taurul însetat de corida din tine;
    cu ultimele vorbe,
    învins de ceaţã,
    înfãşurat
    în purpurã,
    ajungi un cerşetor de aer 
    aprins ca un tãciune, în inimã cãutând […]

  • Poză de profil pentru Calin Vlasie

    Calin Vlasie a scris un nou articol, Anul editorial 2016 acum 14 ore, 44 de minute

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, vedem o nouã faţã a istoriei acum 22 de ore, 43 de minute

    Odele mocnesc

    în mahala. Lumea

    se rupe din lanţuri;

    poartă zorzoane în

    hala uscatã

    de lacrimi. Un înger ajutã

    melcul iubirii

    sã urce

    iar în copac pe frunze

    uscate cu valsuri. Polca iu […]

    • poate:

      iar în copac pe frunze

      trecute prin valţuri.

      ceva mai sus uscată-i şi hala, n-o fi mult prea multă uscăciune la mijloc?

      • Dragule domn Abrudà şi mie îmi place ceaiul de toamnã. Vã urez spor la cumpãrãturi prin halã, e plin la galantar de frunze.☺

    • stă bine la nivel imaginativ

    • „…de lacrimi. Un înger ajutã
      melcul iubirii
      sã urce
      iar în copac pe frunze
      uscate cu valsuri…” multă sensibilitate trezește uscăciunea lumii…
      mă gândeam că atâta vreme cât încă mai există o față care vede „noua față”, nu e chiar totul pierdut…e multă blândețe în poemul ăsta

      • Multumesc. Nu am lãsat nici o folie d’amore sã nãvãleascã în cititor ci umbra caldã a iubirii regãsite, amplificatã prin împãcare. Mulţumesc Solange☺ La mulţi ani române! „Hai sã dãm mânã cu mânã…”

    • A, dar frunzele erau uscate înainte de-a urca melcul iubirii în copac, sau au fost uscate cu valsuri ulterior – s-a valsat pe frunze iar curentul de aer stârnit de rochiile doamnelor a funcţionat ca un ventilator? Vedeţi, iar m-am poticnit în legile fizicii, care dvs, clar, nu vă dau bătăi de cap, poate e mai bine aşa. Iar apropo de cumpărături, găsiţi uscătoare de fructe în comerţ, sigur merg şi la frunze! Succes! În ale poeziei, evident.

      • Dle, spaţiul poetic nu e fizic, nici metafizic ci în logica liricã a textului. Gãsiţi deci ïntortocherea fizicii reale dar primul lucru de observat e cronologia imaginilor, poate acum vã apare mai clar imaginea frunzelor. Comentaţi cât de onest posibil, se întâmplã minuni.

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, cântec pentru un poem acum 1 zi, 5 ore

    Vezi antena

    de paie,

    acolo sus pe bloc?

    Pãturile uitate, deasupra,

    acolo? Locul tãu a fost;

    (ai stat şi tu în cuib)

    apoi ai apãrut pe ecrane

    şi ai oftat

    de la început.

    Ai fost frumos […]

  • roasianocen

    roasianocen a răspuns pe subiectul schweinegequieke freedom utca vis în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 8 ore

    ok. cred că am focalizat alte fragmente și nu am văzut. pastișe a pastișa pastișam, mulțumesc, momentan îl las la accelerator.

  • roasianocen

    roasianocen a răspuns pe subiectul schweinegequieke freedom utca vis în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 8 ore

    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    amplificatorul de orgoliu amuţise
    delete delete erase escape
    ich will frieden!
    atunci un val de romglezã
    mi-a şters inima
    de pe nisip…
    mare pagubã?
    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    psihedelic şi gol
    bring it on! freedom!
    cu porumbeii în zbor
    pastişam gâştele
    dar nicãieri Niels
    eram pe drumul regãsirii
    prin…[Citește mai mult]

  • roasianocen

    roasianocen a răspuns pe subiectul schweinegequieke freedom utca vis în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 8 ore

    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    amplificatorul de orgoliu amuţise
    delete delete erase escape
    ich will frieden!
    atunci un val de romglezã
    mi-a şters inima
    de pe nisip…
    mare pagubã?
    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    psihedelic şi gol
    bring it on! freedom!
    cu porumbeii în zbor
    paştişam gâştele
    dar nicãieri Niels
    eram pe drumul regãsirii
    prin…[Citește mai mult]

  • teodor dume

    teodor dume a început subiectul defininiţii pe ​​forumul Logo grup al Esenţe de sufletTeodor Dume – esenţe de suflet acum 1 zi, 9 ore

    promisiune – contract cu tine însuţi

    *

    oamenii sunt precum furtunile, răscolesc totul în jur

    *

    complexitatea lucrurilor îţi solicită creierul, dar măsura înţelegerii este inteligenţa

  • Boris Mehr

    Boris Mehr a scris un nou articol, Alienare (versuri) acum 1 zi, 10 ore

    Sunt un nimeni,
    Dar de unde vine vocea iubitei?
    Iubita este în vinele mele albastre,Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
    Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
    Nu mă îndoiesc nici o cl […]

    • Macrina a răspuns la acum 1 zi, 5 ore

      atata talent!!! ar trebui pus in slujba prezentului, cotidianului, implicati in poezia dvs si cotidianul, oare de ce zice Platon ca poetul ar trebui sa fie dat afara din cetate? nimanui nu-i convine ce zice poetul, dar e constructiv…pe termen lung si foate lung. aveti multe de oferit!

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, televizate acum 1 zi, 11 ore

    Atingerea, bizarã şi rece,

    se simte-n sânge

    a inimã

    în pieptul doi…

    Nici lumea ce danseazã

    cu ritmul aţei

    nu ne simte

    pulsul. Mijiri

    palide, aburinde,

    ne-amãgim.

     

    • Solange a răspuns la acum 1 zi, 9 ore

      „Atingerea, bizarã şi rece,
      se simte-n sânge
      a inimã
      în pieptul doi…” sunt destul de confuză…dar ceea ce simt/cred…este despre o simțire crudă, destul de primitivă, imposibil de prelucrat/elaborat în cel ce se naște, fiind necesară o punere în celălalt pentru a putea căpăta un sens, o formă evoluată de trăire…

      • televizate a fost un text de test, este primul meu text de pe site.
        recenzia dv la forma finală pătrunde în semantica depărtării.
        tele e distanță visio de la vedere dar nu se referă la ecran și recepție, nici la comunicarea la distanță ci extrage depărtarea prin apropierea prea virtuală.☺

  • Poză de profil pentru Calin Vlasie

    Calin Vlasie și Claudia LasculescuClaudia Lasculescu sunt acum prieteni acum 1 zi, 13 ore

  • roasianocen

    roasianocen a răspuns pe subiectul schweinegequieke freedom utca vis în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 14 ore

    Mulţumesc, sunt destule şuruburi de strâns mai bine. Mi-aţi reliefat comune de analizã pe care le voi ameliora

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, pleiadă de boli tratate cu măr în gît acum 1 zi, 16 ore

    ”asta e de la o carie

    a lui  Adam peste albul ochilor

    senini de când îi creștea umbra

    Evei dintre rosturile subțiri

    ca lama bisturiului pe rană

    precum o nebunie aprigă

    cu bube și dureri de șa […]

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, zerul se naşte din gânduri acum 2 zile, 5 ore

    cautã cerul muşterii

    printre zalele oraşului

    doar din ochii aceia

    scãpãrând cristalin

    noi între timp

     

    dormim cu vise nelumeşti

    în locuri care nu au loc

    sub cer lâncezind încâ

    su […]

    • Solange a răspuns la acum 1 zi, 14 ore

      Da, aceste versuri sunt poemul meu
      „..noi între timp
      dormim cu vise nelumeşti
      în locuri care nu au loc
      sub cer lâncezind…
      …lacuri de sudoare” aș scoate „încă sunt”…
      îmi place poemul, binențeles că are o anumită adâncime pentru a fi atins…din colecția poeme frustrate:)

  • Poză de profil pentru vlad

    vlad a scris un nou articol, Refresh acum 2 zile, 16 ore

    A fost o zi grea,

    am stat peste program la serviciu,

    în trafic mi-am făcut nervi,

    la supermarket n-am găsit coș,

    am primit sms de la executorul

    judecătoresc, sunt dator vândut…

    Vreau să-l ui […]

  • negru opac

    negru opac a scris un nou articol, Carst acum 3 zile, 4 ore

    Îți scriu din transparență.
    Aici steagurile de aer
    se vând la preț dublu
    fiecare pas înainte este taxat triplu.
    Pe străzile semanticii
    cei sălbatici sunt considerați inutili.
    Totul se desfășoară doar la lumi […]

  • Boris Mehr

    Boris Mehr a scris un nou articol, A doua moarte acum 3 zile, 12 ore

    Ziua se înclina pe un plan mobil,

    vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,

    citeau reviste porno, asingurătatea era subțire,

    o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,

    unul lipsea, un băiat […]

    • Subfleacuri … Vai, ce trist …

    • Zoltan Terner

      Un poet integral: Boris Marian-Mehr

      Când am publicat, în urmă cu ani,în „Minimum”, o scurtă recenzie la o plachetă semnată de Boris Marian-Mehr, nu îi cunoșteam încă, decât vag, adevărata anvergură lirică. Dar i-o bănuiam a fi mare. Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” ( Editura „Astralis” – București, 2016) confirmă din plin prezumția mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelație. Am descoperit un poet interesant, valoros.

      În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens…secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraționalul și paradoxalul sau absurdul existențial, rezultante ale amestecului, ale hazardului, ale asocierilor aleatorii din lucruri și fenomene, din trăirile omenești, în stări de veghe sau de vis : “Numele numelor este ascuns, / Atotprezentul nu l-ai pătruns, / Tu te desprinzi de tine, ca ins, / Devii mai tulbure și mai distins, / Ești străființă manifestă, / părăsește poema livrescă, / Oricum n-ajungi prea departe /…/ Desăvârșirea se atinge-n Niimic, / Ochi sunt ficși ca la pisic, / Apoi îl cauți pe Tao, / De nu te calcă un VW maro.”

      În unele versuri simțim vagi înrudiri cu Tristan Tzara: „Un măr și o coadă de mătură / Se iubeau pe un colț de pătură, /../ Iubita mea cu liceu terminat, / moralmente m-a maltratat, / O vedeam aievea și-n vis, / O pierdeam mereu în abis…”

      Uneori Boris Marian-Mehr se dovedește un urmaș de soi al lui Urmuz. Alteori este când ermetic din spița lui Ion Barbu, când metaforist al abstracțiilor, amintind de Nichita. Unele poeme tind spre dicteul automat suprarealist.

      Dominantă este totuși năzuința de a comunica. Multe dintre poeme clocotesc de energie comunicativă și reflexiv-interogativă : „De unde să încep ? /…/ Prea multe am de spus, / Despre prietenie, singurătate, destinul prea este brutal, / Norocul e un șarpe, un șacal, se duc eroii, ața este scurtă. / Noi suferim de infinit, îl vrem, nu-l vrem, el ne primește.”

      De remarcat varietatea tonalităților lirice. Poetul trece cu nonșalanță de la un registru stilistic la altul. Sare pe neobservate de la joaca sprințară, (aparent)frivolă, la jocul grav, esențial. Își comută stilul cu aceeași ușurință, de la sobru la grațios, de la fantezia jucăușă la frământul lăuntric sau sensibilitatea temperamentoasă. E când metafizic, când trivial, când cotidian, când eternal-celest. E mereu altfel, rămânând pretutindeni, el însuși. E o admirabilă unitate în diversitate.

      Poemele oscilează între halebardă și floare. Jucărie sau scalpel. Există până și poem în poem. Iată un admirabil catren încastrat într-un poem cu o altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie, / Femeie, tu ești doar un om, / Iubire, tu ești doar scânteie, / În ochii Creatorului – atom.”

      Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul, / străfulgeră precum smaraldul, / sublimă, încă genuină, / Din curcubeu ne dă lumină, / Din versuri împletind coroană.”

      Simpla joacă a cuvintelor apropiate ca sonoritate, chiar și acolo unde nu comunică nimic, are darul de a crea o atmosferă ludică de tip “ala bala portocala.”

      Bogăția și varietatea lexicului prilejuiește neașteptate treceri de la prețiozități intelectuale sau neologisme de ultimă oră ori sintagme în limbi străine, la cuvinte sau expresii ale graiului popular, ale vorbirii străzii sau chiar ale argoului de mahala.

      Chiar și atunci când insolitul asociațiilor pare doar non-sens, aceste poeme în adâncul lor, poartă idei, trimit la sensuri, adeseori esențiale. Rareori apare gratuitatea pură, arta pentru artă. Adeseori, poemele spun mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor.

      La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și fireasca dragoste de viață. Strecoară câte o undă de zâmbet hâtru menit să atenueze patetismul: „Un prim sărut ca la Facerea Lumii, / Să faci ceva ce n-a văzut Parisul, / Un muzeu cu meduze vorbitoare, / Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul, / E un semn de moarte, a spus baba Crina…”

      În aceste poeme nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici reveriei romantice, nici contemplării visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar accede fără a o căuta, la frumusețea unor metafore ale gândirii și ale simțirii. Cultivă versul autoscopic, dialogal-confesiv. Se adresează când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ? / Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ? / Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ? / Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu…”

      Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei.

      Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde? / Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție. / Eu voi fi doar o salcie, un martor natural. / Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate. / Cine spune asta ? Întreabă respectivul. / Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer, / dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.”

      Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei.

      Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu o ușurință demnă de invidiat.

      Poet cu imaginație debordantă, adeseori funambulescă, vervă ludică, spumă de comediograf. Totuși, una din dimensiunile definitorii, de maxim interes, ale acestei lirici, pare a fi reflexivitatea cu miez filozofic. Marile neliniști existențiale fac obiectul câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare. În poemul “Chibzuieli” fiecare vers este un aforism. Niciunul banal, niciunul plat sau inept. În fiecare lucește câte un ciob de înțelepciune. Unele sunt simple și monumentale, par cioplite în marmură: „Pomul Cunoașterii nu este și Pomul Iubirii.”

      Există în scrisul acesta o rafinată lipsă de rafinament. În ciuda lucidității tăioase nu se poate spune că, în structura sa, acest poet e doar cerebralitate rece. Dincolo de suprafața “solidă” a acestor poeme simțim un temperament liric de o frustă și robustă…fragilitate. Si căldură. Și fior liric.

      Poetul Boris Marian-Mehr e și un intelectual rafinat, tobă de carte. Dar cultura nu-i slujește ca depozit sau ornament. Eruditul ca și poetul din el sunt mereu în ebuliție creatoare. El mărturisește: „Iubesc, învăț, n-am încetat nicicând, / Până voi fi cenușă ori pământ, / Iar prin iubire-nvăț de două ori, / primind lumina sunt luminofor.”

      Poetul invocă asociativ-ludic mari nume sau imagini emblematice din trecutul cultural al omenirii: „Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine, / Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan / sau Olandezul Zburător fără de moarte. /…/ Moartea lui Labiș. Ar fi avut acum 80 de ani, / Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun.”

      Mitosul e demitizat parodic, familiar, cotidian: „Mi se spune Icarus, iar mătușii Dedala. / A fost detronată pentru lipsă de autoritate. În locul ei a fost pus un administrator de bloc. / Dar eu cu fata tot m-am însurat.”

      Motivele biblice nu lipsesc, firește, din jocul liric-reflexiv al poetului: „Mă văd crucificat ca evreul Iisus, / … / unde-i rubinul iubirii de aproapele tău, frate Cain ? / … / Credem în Domnul ? În altceva nu poți crede.”

      În versuri de o frumusețe simplă și pură, verbul poetic e prezentat ca o cale de accedere la înalturile Cerului: „Cum să ajung fără scară la Tine, Doamne? / Astăzi m-am apropiat de Tine cu un cuvânt, / mâine cu încă un cuvânt, / Cartea este scara pe care urc, / până în ziua când mă voi înfățișa Ție, Doamne.”

      Revin, mereu altfel, admirabile definiții metaforice ale poeziei și ale poetului:

      „Cuprins de vrajă și de verb, / poetul e o frunză, herb, / între nervuri și între nervi, / o rază ca-n meduză, cerb./…/ Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.” Și în „Casa mea ezoterică”, găsim un fragment confesiv privind scrisul: „Cum mi-a venit scrisul ? Ca un fluture în plină iarnă, / Apoi s-a așezat în cămin și a aprins focul. / Un fulger nu poate să țină mai mult de două secunde. / Totuși e o viață.”

      Autentic, substanțial și mereu surprinzător, condeier neobosit, Boris Marian-Mehr e un poet integral. În lirica actuală românească este o prezență pe care o văd și o cred pe deplin demnă de remarcat și de valorizat critic așa cum se cuvine.

      Se utilizează 1,91 GB (12%) din 15 GB

      Administrează

      Condiții – Confidențialitate

      Ultima activitate în cont: Acum 1 minut
      Detalii

      Zoltan Terner

      Blocat

      Afișează detaliile

    • poate cheiului? vot.

    • Vot!

  • negru opac

    negru opac a scris un nou articol, Trupul b. Reflex acum 3 zile, 13 ore

    Nu era octombrie
    nu era unul dintre inelele lui Saturn
    nu era ultimul trabuc fumat de Hemingway
    și nu era.
    Era doar amintirea ei
    cu care el înălțase
    triste desene pe linia orizontului.

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, bob se lupta cu Quijote acum 3 zile, 13 ore

    în timp ce la Mortal Kombat

    Nobel îl bombarda pe Subzero

    cu vestita gerdylaninã 

    acel ingredient kryptonic

    care ameţea superliteratul

    O, cât de cervantes suntem?

  • roasianocen

    roasianocen a început subiectul schweinegequieke freedom utca vis pe ​​forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 3 zile, 16 ore

    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    amplificatorul de orgoliu amuţise
    delete delete erase escape
    ich will frieden!
    atunci un val de romglezã
    mi-a şters inima
    pe nisipul de la mare
    mare pagubã de nisip
    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    psihedelic de normal şi gol
    bring it on! freedom!
    cu porumbeii în zbor
    paştişam gâştele
    dar nicãieri Ni…[Citește mai mult]

  • Încarcă mai multe