• Valy Buța

    Valy Buța a răspuns pe subiectul PORUMBELUL( parodie după ''Corbul ''de E. Allan Poe în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 4 ore, 15 minute

    Se mai poate lucra la metrică, dar e fain ca întreg.

  • Marin Moscu a scris un nou articol, Iarna pleacă pe furiș? acum 16 ore, 56 de minute

    Iarna asta este surdă,

    Strig la ea și nu ascultă,

    Poartă geru-n barba-i crudă,

    În zăpadă mă cufundă.

     

    Peste tot unde mă-nvârt

    Cade în genunchi, se roagă,

    Să nu vină prea curând

    Soarel […]

  • negru opac

    negru opac a scris un nou articol, Carst acum 16 ore, 57 de minute

    Îți scriu din transparență.
    Aici steagurile de aer
    se vând la preț dublu
    fiecare pas înainte este taxat triplu.
    Pe străzile semanticii
    cei sălbatici sunt considerați inutili.
    Totul se desfășoară doar la lumi […]

    • Înțeleg că cei sălbatici sunt cei care nu se lasă domesticiți pe străzile ”semanticii”, că zeul chiar este un zeu…Bine că există ”cerul de sub gene” unde fiecare vede câte stele poate! Țintită! VOT!

  • George Catalin

    George Catalin a scris un nou articol, Lumina drumului spre tine acum 18 ore, 36 de minute

    Mai știi când ne vedeam
    la orele târzii
    departe de toți și toate
    acoperiți în noapte
    cu secretele iubirii noastre?
    S-au scuturat și umbrele de pe drum,
    și fumul din hornuri a îmbătrânit,
    tu unde ești, azi c […]

  • Poză de profil pentru dorina_stoica

    dorina_stoica a scris un nou articol, Risipire acum 20 de ore, 26 de minute

    se lasă vinerea peste foame,
    tropăind orele obosite trec.
    gânduri strivite, flori uscate,
    risipire.

    în grădina cu basme
    doar un ghiocel s-a smerit.
    neputincios mă târăsc pe pietrele
    planetei Tale. […]

  • Boris Mehr

    Boris Mehr a scris un nou articol, A doua moarte acum 1 zi

    Ziua se înclina pe un plan mobil,

    vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,

    citeau reviste porno, asingurătatea era subțire,

    o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,

    unul lipsea, un băiat […]

    • Subfleacuri … Vai, ce trist …

    • Zoltan Terner

      Un poet integral: Boris Marian-Mehr

      Când am publicat, în urmă cu ani,în „Minimum”, o scurtă recenzie la o plachetă semnată de Boris Marian-Mehr, nu îi cunoșteam încă, decât vag, adevărata anvergură lirică. Dar i-o bănuiam a fi mare. Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” ( Editura „Astralis” – București, 2016) confirmă din plin prezumția mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelație. Am descoperit un poet interesant, valoros.

      În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens…secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraționalul și paradoxalul sau absurdul existențial, rezultante ale amestecului, ale hazardului, ale asocierilor aleatorii din lucruri și fenomene, din trăirile omenești, în stări de veghe sau de vis : “Numele numelor este ascuns, / Atotprezentul nu l-ai pătruns, / Tu te desprinzi de tine, ca ins, / Devii mai tulbure și mai distins, / Ești străființă manifestă, / părăsește poema livrescă, / Oricum n-ajungi prea departe /…/ Desăvârșirea se atinge-n Niimic, / Ochi sunt ficși ca la pisic, / Apoi îl cauți pe Tao, / De nu te calcă un VW maro.”

      În unele versuri simțim vagi înrudiri cu Tristan Tzara: „Un măr și o coadă de mătură / Se iubeau pe un colț de pătură, /../ Iubita mea cu liceu terminat, / moralmente m-a maltratat, / O vedeam aievea și-n vis, / O pierdeam mereu în abis…”

      Uneori Boris Marian-Mehr se dovedește un urmaș de soi al lui Urmuz. Alteori este când ermetic din spița lui Ion Barbu, când metaforist al abstracțiilor, amintind de Nichita. Unele poeme tind spre dicteul automat suprarealist.

      Dominantă este totuși năzuința de a comunica. Multe dintre poeme clocotesc de energie comunicativă și reflexiv-interogativă : „De unde să încep ? /…/ Prea multe am de spus, / Despre prietenie, singurătate, destinul prea este brutal, / Norocul e un șarpe, un șacal, se duc eroii, ața este scurtă. / Noi suferim de infinit, îl vrem, nu-l vrem, el ne primește.”

      De remarcat varietatea tonalităților lirice. Poetul trece cu nonșalanță de la un registru stilistic la altul. Sare pe neobservate de la joaca sprințară, (aparent)frivolă, la jocul grav, esențial. Își comută stilul cu aceeași ușurință, de la sobru la grațios, de la fantezia jucăușă la frământul lăuntric sau sensibilitatea temperamentoasă. E când metafizic, când trivial, când cotidian, când eternal-celest. E mereu altfel, rămânând pretutindeni, el însuși. E o admirabilă unitate în diversitate.

      Poemele oscilează între halebardă și floare. Jucărie sau scalpel. Există până și poem în poem. Iată un admirabil catren încastrat într-un poem cu o altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie, / Femeie, tu ești doar un om, / Iubire, tu ești doar scânteie, / În ochii Creatorului – atom.”

      Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul, / străfulgeră precum smaraldul, / sublimă, încă genuină, / Din curcubeu ne dă lumină, / Din versuri împletind coroană.”

      Simpla joacă a cuvintelor apropiate ca sonoritate, chiar și acolo unde nu comunică nimic, are darul de a crea o atmosferă ludică de tip “ala bala portocala.”

      Bogăția și varietatea lexicului prilejuiește neașteptate treceri de la prețiozități intelectuale sau neologisme de ultimă oră ori sintagme în limbi străine, la cuvinte sau expresii ale graiului popular, ale vorbirii străzii sau chiar ale argoului de mahala.

      Chiar și atunci când insolitul asociațiilor pare doar non-sens, aceste poeme în adâncul lor, poartă idei, trimit la sensuri, adeseori esențiale. Rareori apare gratuitatea pură, arta pentru artă. Adeseori, poemele spun mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor.

      La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și fireasca dragoste de viață. Strecoară câte o undă de zâmbet hâtru menit să atenueze patetismul: „Un prim sărut ca la Facerea Lumii, / Să faci ceva ce n-a văzut Parisul, / Un muzeu cu meduze vorbitoare, / Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul, / E un semn de moarte, a spus baba Crina…”

      În aceste poeme nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici reveriei romantice, nici contemplării visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar accede fără a o căuta, la frumusețea unor metafore ale gândirii și ale simțirii. Cultivă versul autoscopic, dialogal-confesiv. Se adresează când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ? / Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ? / Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ? / Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu…”

      Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei.

      Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde? / Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție. / Eu voi fi doar o salcie, un martor natural. / Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate. / Cine spune asta ? Întreabă respectivul. / Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer, / dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.”

      Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei.

      Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu o ușurință demnă de invidiat.

      Poet cu imaginație debordantă, adeseori funambulescă, vervă ludică, spumă de comediograf. Totuși, una din dimensiunile definitorii, de maxim interes, ale acestei lirici, pare a fi reflexivitatea cu miez filozofic. Marile neliniști existențiale fac obiectul câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare. În poemul “Chibzuieli” fiecare vers este un aforism. Niciunul banal, niciunul plat sau inept. În fiecare lucește câte un ciob de înțelepciune. Unele sunt simple și monumentale, par cioplite în marmură: „Pomul Cunoașterii nu este și Pomul Iubirii.”

      Există în scrisul acesta o rafinată lipsă de rafinament. În ciuda lucidității tăioase nu se poate spune că, în structura sa, acest poet e doar cerebralitate rece. Dincolo de suprafața “solidă” a acestor poeme simțim un temperament liric de o frustă și robustă…fragilitate. Si căldură. Și fior liric.

      Poetul Boris Marian-Mehr e și un intelectual rafinat, tobă de carte. Dar cultura nu-i slujește ca depozit sau ornament. Eruditul ca și poetul din el sunt mereu în ebuliție creatoare. El mărturisește: „Iubesc, învăț, n-am încetat nicicând, / Până voi fi cenușă ori pământ, / Iar prin iubire-nvăț de două ori, / primind lumina sunt luminofor.”

      Poetul invocă asociativ-ludic mari nume sau imagini emblematice din trecutul cultural al omenirii: „Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine, / Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan / sau Olandezul Zburător fără de moarte. /…/ Moartea lui Labiș. Ar fi avut acum 80 de ani, / Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun.”

      Mitosul e demitizat parodic, familiar, cotidian: „Mi se spune Icarus, iar mătușii Dedala. / A fost detronată pentru lipsă de autoritate. În locul ei a fost pus un administrator de bloc. / Dar eu cu fata tot m-am însurat.”

      Motivele biblice nu lipsesc, firește, din jocul liric-reflexiv al poetului: „Mă văd crucificat ca evreul Iisus, / … / unde-i rubinul iubirii de aproapele tău, frate Cain ? / … / Credem în Domnul ? În altceva nu poți crede.”

      În versuri de o frumusețe simplă și pură, verbul poetic e prezentat ca o cale de accedere la înalturile Cerului: „Cum să ajung fără scară la Tine, Doamne? / Astăzi m-am apropiat de Tine cu un cuvânt, / mâine cu încă un cuvânt, / Cartea este scara pe care urc, / până în ziua când mă voi înfățișa Ție, Doamne.”

      Revin, mereu altfel, admirabile definiții metaforice ale poeziei și ale poetului:

      „Cuprins de vrajă și de verb, / poetul e o frunză, herb, / între nervuri și între nervi, / o rază ca-n meduză, cerb./…/ Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.” Și în „Casa mea ezoterică”, găsim un fragment confesiv privind scrisul: „Cum mi-a venit scrisul ? Ca un fluture în plină iarnă, / Apoi s-a așezat în cămin și a aprins focul. / Un fulger nu poate să țină mai mult de două secunde. / Totuși e o viață.”

      Autentic, substanțial și mereu surprinzător, condeier neobosit, Boris Marian-Mehr e un poet integral. În lirica actuală românească este o prezență pe care o văd și o cred pe deplin demnă de remarcat și de valorizat critic așa cum se cuvine.

      Se utilizează 1,91 GB (12%) din 15 GB

      Administrează

      Condiții – Confidențialitate

      Ultima activitate în cont: Acum 1 minut
      Detalii

      Zoltan Terner

      Blocat

      Afișează detaliile

    • poate cheiului? vot.

    • Vot!

  • negru opac

    negru opac a scris un nou articol, Trupul b. Reflex acum 1 zi, 1 oră

    Nu era octombrie
    nu era unul dintre inelele lui Saturn
    nu era ultimul trabuc fumat de Hemingway
    și nu era.
    Era doar amintirea ei
    cu care el înălțase
    triste desene pe linia orizontului.

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, bob se lupta cu Quijote acum 1 zi, 1 oră

    în timp ce la Mortal Kombat

    Nobel îl bombarda pe Subzero

    cu vestita gerdylaninã 

    acel ingredient kryptonic

    care ameţea superliteratul

    O, cât de cervantes suntem?

  • poenarudorina

    poenarudorina a scris un nou articol, Pe seară acum 1 zi, 3 ore

    În amurg rece și leneș
    zăpada a prins coajă de păcat,
    la haina nouă
    plină de zâmbetul vânzătoarei
    câinii își pun întrebări existențiale,
    un om mă ajunge din urmă,
    vântul îi macină salutul
    și-ocolește […]

  • Poză de profil pentru Solange

    Solange a scris un nou articol, trauma nu este decît o minune acum 1 zi, 3 ore

    nu știu ce tainică melancolie
    poate da aerul la o parte
    minunile sînt oricum
    în funcție de așteptările noastre

    dragostea (Se) multiplică
    dragostea (Se) amplifică
    atunci cînd iubim […]

  • Poză de profil pentru Macrina

    Macrina a scris un nou articol, viața la țară acum 1 zi, 4 ore

    ce frumoasă e viața la țară

    pî…

    …nă la 13 ani am crezut că e vorba de tradiție

    am crezut că e vorba de filozofie

    am crezut că e vorba de religie

    am crezut că e vorba de comun

    i […]

  • Mihok Tamas a răspuns pe subiectul PORUMBELUL( parodie după ''Corbul ''de E. Allan Poe în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 4 ore

    sigur, cu drag:

    „me too and my master black” -> citind cu voce tare poemul, am simțit că ar merge mai bine aici totuși ceva neaoș (chiar dacă, să zicem, adaptat).

    „Tot tacâmul şi secretul, nepătrunsul viitor” -> „tot tacâmu’ și secretu’ nepătrunsului viitor” (aveți 15 silabe și-n alte versuri secunde)

    că e scris precum în ‘’book’’ -> a…[Citește mai mult]

  • roasianocen

    roasianocen a început subiectul schweinegequieke freedom utca vis pe ​​forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 4 ore

    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    amplificatorul de orgoliu amuţise
    delete delete erase escape
    ich will frieden!
    atunci un val de romglezã
    mi-a şters inima
    pe nisipul de la mare
    mare pagubã de nisip
    ai sã…
    umblam peste cer cu chitara
    psihedelic de normal şi gol
    bring it on! freedom!
    cu porumbeii în zbor
    paştişam gâştele
    dar nicãieri Ni…[Citește mai mult]

  • Poză de profil pentru Macrina

    Macrina a scris un nou articol, M acum 1 zi, 14 ore

    ai mei morți și vii

    trec pe lângă mine

    dincolo de pod

    ca dintr-o oglindă

    ceva cerne peste ei

    dar nu se-ntorc 

    rămân cu spatele

    fără cuvinte

    sforțările lor de a continua mersul

    t […]

    • bucăți aspre care le cad

      în urmă

      mă îneacă în cerneală =>

      bucăți(-le) aspre
      le cad

      în urmă mă îneacă
      în cerneală

      ritm, citite, amplificarea imaginii?

    • Amintiri din Casa Vieții

      20.01.2015
      Încep un nou capitol, ultimul, după 47 de ani de când smângălesc hârtia. Smângălewski. Bun. Unii spun că am un stil, alții- un pistil. Am oscilat mereu între poezie fixă, mobilă, automobilă,proză neroză, necroză,nevroză. Prin buză mi-a apărut o buburuză, fără nicio scuză,obsesia din adolescență-sifilisul, șancrul, Eminescu, prea departe. La actul formal al înhumării, înhămării la carul zeilor, cineva a zis, uite, bă, ce chestie, o buburuză, aria buburuzei, o fi inspirațiunea, uite, zboară, aiurea, scria ca un idiot, spuse altul, deși toți care scriem suntem idioți, un om deștept face bani, copii, da, eu iubesc copiii, am copii, nimic nu se oprește, arta nu te face veșnic, unii muriră de foame, alții de faimă, spiritul meu, vârcolac, umblă prin bibliotecă, se lipește de o carte, caută și el o parte din geniul omenirii, neștiind că geniul vine numai de la Dumnezeu. Chiar și geniul rău. Bătrân și fără dinți și fără rost, te-aruncă din troleu un june prost și te trimite iute la azil, a fi azil, se spune, la Mizil. Ce repede ne-ntoarcem la primate, strămoșii fără diplome și carte, zadarnic cercetăm atomii, viața, când globul pământesc devine piața. Poate că nașterea e , totuși, o greșeală, lăsați șacalii, cu ei facem școală, grădina și cenușa ne așteaptă, în curte mai miroase a ceapă. Raiul și iadul, măcelarul, ochi-dihor, ne asamblează falnici cârnăciori, dar rotofeiul Buck nu mâncă porc, de parcă nu se trage din New York. Verbină, verbină, trup de violină, evantai lovit de vânt și de vid, eu prefer opalul, perlele, coralul, pasul ce coboară, scara interioară, moarte străvezie, mâine reînvie, mâine e iubirea, poimâine – amintirea. Joc de val și-aripă, criptă pentru-o clipă, pe de altă parte, forță, teamă, moarte. Sete iar de sânge, trupul rău te strânge, azi talazul trece și te lasă rece.

      This won’t show in anyone else’s News Feed unless you

    • vot

    • Macrina a răspuns la acum 1 zi, 3 ore

      pfui, fain text, as spune inspirat!!!

  • Poză de profil pentru Daniela Hendea

    Daniela Hendea a răspuns pe subiectul Ascunziș în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 15 ore

    Merci de comentariu!

    Un mic exercițiu de dicție. Aș fi vrut să să pară mai fioros, dar mă împac și cu simpatic. 😊

  • roasianocen

    roasianocen a scris un nou articol, după ploaie au găsit poeți până și-n tălpi acum 1 zi, 16 ore

    chiar atunci s-au trezit dintre noi

    lăsând tot ce era vechi în curte

    dar nici așa nu au putut să meargă

    printre ceilalți fără sfială

    printre cele pierdute

    așa că s-au urcat în norii neștiuți […]

  • celeste.crud@yahoo.com

    celeste.crud@yahoo.com a scris un nou articol, Lumini de semnalizare acum 1 zi, 16 ore

    simt grija ta adâncită în mintea mea
    cum cotrobăie ca o mână într-o pungă goală

    până la răsărit
    o să mai înfund stele în poemele mele
    pe străduţele cartierului
    dorinţa se plimbă năucă
    așteptând să […]

  • Mihok Tamas a răspuns pe subiectul *** în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 18 ore

    un poem superior celuilalt, dar care, în faza în care se află, nu trece de stația „exercițiu”.

    plusuri:

    – segmentare plăcută la lectură
    – mai dinamic decât celălalt
    – atenția distributivă (interior-exterior)
    – imagini mai percutante (cărora însă, din păcate, nu le-ai oferit un rol/rost suficient de incitant)

    minusuri:

    – verbiaj (după ce ai…[Citește mai mult]

  • Mihok Tamas a răspuns pe subiectul *** în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 18 ore

    un poem superior celuilalt, dar care, în faza în care se află, nu trece de stația „exercițiu”.

    plusuri:

    – segmentare plăcută la lectură
    – mai dinamic decât celălalt
    – atenția distributivă (interior-exterior)
    – imagini mai percutante (cărora însă, din păcate, nu le-ai oferit un rol/rost suficient de incitant)

    minusuri:

    – verbiaj (după ce ai…[Citește mai mult]

  • Mihok Tamas a răspuns pe subiectul Ascunziș în forumul Logo grup al Acceleratorul de poezieAcceleratorul de poezie acum 1 zi, 18 ore

    simpatic & coerent. :)

  • Încarcă mai multe