Milan Kundera- romanul fiinţei pierdute
Cronici literare
Alexandru Cristian
august 6, 2017
0

 

          Experienţa de viaţă a lui Milan Kundera este fără îndoială unică, un om prins între două lumi. Lumea închisă, rece şi cenuşie în care a început să creeze şi lumea plină de soare unde a putut crea fără spaimele blocajului sau ale interdictului.Nesnesitelná Lehkost Bytí în română înseamnă Insuportabila uşurătate a fiinţei, titlul unui celebru  roman scris în 1984. Roman pe care pot să-l descriu într-un singur cuvânt reîntoarcere. Kundera ne semnalează spaima eternităţii, fiecare secundă se reîntoarce, este o repetabilă povară ca să folosim metafora lui Păunescu.

            Romanul începe sub simbolul părăsirii Tomas se întâlneşte cu Tereza care ţine într-o mână un un coşuleţ ce conţine un bebeluş(copilul lor Simion) iar în cealaltă mână romanul Anna Karenina de Lev Nikolaievici Tolstoi.Deşi cei doi formau un cuplu Tomas era legat de o mulţime de femei printr-o serie de prietenii erotice, cea mai strânsă o avea cu Sabina o pictoriţă.Aceste prietenii excludeau dragostea din viaţa lui, erau dominate de carnal, de atavism în formă elevată.Pentru Tomas iubirea era un act de compasiunea-milă, Tereza era acceptată în jurul său dintr-un altruism ciudat. Evenimentele se succed haotic şi repetat personajele se confundă cu situaţia politică din ţară, ocupaţia sovietică .După cele 72 de zile de ocupaţie sovietică în 1968, cei doi pleacă din Cehoslovacia în Elveţia .

            În romanul acesta un imperativ este cheia aflării deciziilor haotice luate de personaje, Es müß sein(Trebuie să…). Tinereţea celor doi ne este povestită în partea a doua a romanului, de aici observăm că Tereza era dominată de introspecţie şi de o oarecare  frică de a trăi, greaua uşurătate de a trăi, iar Tomas a avut o  tinereţe mai activă dar plină de obsesii fantastico-erotice.În  a doua parte a romanului Tomas este condus de pasiunea pentru Sabina, acest far al vieţii lui este completat de o căţeluşă drăguţă care va avea un rol de echilibru, un fel  de orologiu al vieţii lor.Misterul Sabinei este acela al necunoscutului, al plecării bruşte, al trădării, Sabina este o Iuda senzuală şi cu mult şarm, până şi trădarea devine o artă.Frumuseţea haotică, neplanificată după cum spune Kundera are ca reprezentat de vârf oraşul New York, un loc unde libertatea are un aer greu de respirat care poate îţi traumatiza plămânii iar  lumina mintea. Revolta lui Kundera împotriva unei lumi confecţionate din minciună şi fals se poate observa în geniala afirmaţie că o carte interzisă este mai bună decât toate cuvintele scuipate din universităţile comuniste ale Cehoslovaciei.Imaginea ţării este ca un lagăr unde până şi povestea unui celebru romancier urmărit de poliţia politică cehoslovacă este o victorie a liberului cuget.

                 Apăsarea de a trăi se vede şi în revoltătorul gând al multora, că Paradisul este câştigarea comunismului, urmat de ireversibilul  sfârşit al  istoriei  şi al statului.Tomas este un medic de succes care îşi pierde slujba, compromisul este în afara opţiunilor sale, această decizie păstrează o urmă de simpatie pentru personajul principal, ros de iluzii şi de vise.Prins în vraja erotismului acesta se cufundă într-un desfrâu dar nu unul josnic sau depravat, o desfrânare intelectuală, un libertinaj al unui filosof conştient de păcatele sale. Kitsch-ul este înfierat în roman ca o reprezentaţie grotescă a firii umane, o caricaturizare a minţii, a sufletului,  sfârşind printr-o bagatelizare trupească.Sabina va pleca defintiv în S.U.A. Tomas va renunţa la cariera sa de medic, Tereza doreşte retragerea la ţară, într-un ultim gest de a-şi salva bărbatul din ghearele “plăcute” ale erotismului şi ale desfrâului.Părţile romanului( 7 părţi) se succed cu repezicune şi ne dezvăluie absurdul şi uneori penibilul unei vieţi trăite fără conştientizarea propriului destin.Ultima noaptea a celor doi este un festin, după aceea vor pieri în mod tragic.Cutremurător este epitaful de pe mormântul lui Tomas: a vrut Împărăţia Domnului şi pământ.

                  De ce l-am numit romanul fiinţei pierdute? pentru că Tomas şi Tereza îşi ratează viaţa, devenirea, împlinirea destinului împotmolindu-se de evenimente şi fapte care la prima vedere par uşor de trecut.De ce este insuportabil să trăieşti uşor şi facil? pentru că te stingi într-o oarecare zi întâmplător şi pierzi ambele împărăţii, cea efemeră şi cea eternă.Destinul lui Tomas este cel al înfrântului total, al revoltatului fără revoltă, al nihilistului credincios… sper sa nu fie destinul întregii noastre modernităţi.

                  Un roman tulburător de o profunzime nietzschean-biblică unde singura parabolă este viaţa fără scop, insuportabil de uşoară şi neînchipuit de banală.

 

 download

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Comentariile sunt inchise.

ChatApasa aici pentru chat !+