Obelisc
Poezie
Angi Cristea
noiembrie 14, 2017
3

 

poezia mea pedalează printre atei
cu micile ei grimase pare că se eschivează
de la un trai unde regula de trei simple
reduce cuvintele galbene le pliază precum niște frunze într-o ediție specială

nu s-au născut anii de tăcere dar porția mea de
izolare dăruie poeme-surde astfel încât poți
măsura sunete înalte doar cu urechea-embrion
noi suntem populați de euri decorticate de expresii ale divinității extrapolate

ziceri și faceri cad din obeliscul maturității
eu îmi scriu corpul cu toamne bolnave de anevrism și îți dau să guști mierea fierbinte
a unui asfalt imaginar unde te așez cu picioarele încrucișate ca pe un trepied mânjit cu vopsea crudă
doar inima mea la zenit poate hașura norii

Editeaza textul
3 votes, average: 1,00 out of 1 (3 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+