Păpădiile
Poezii pentru copii
Valeria54
iulie 11, 2017
0

 

Vin şi pleacă, dintr-o dată,
bănuţii de aur ai pământului,
luaţi de aripa vântului.

Apar aşa ca şi o minune,
azi nu-i nimic, mâine câmpu-i sublim,
azi se scaldă în verde,

mâine, totul de aur e plin.

Unde pleacă păpădiile,
unde îşi lasă rochiţele lor aurite,
azi sunt, dar mâine nici nu-ţi vine să crezi,
că numai urmele mai pot fi găsite.

Păpădiile pleacă aşa dintr-o dată
ca şi cum într-o zi le-ar chema
în cerul ei nesfârşit, acasă să se-ntoarcă.
cine alta decât Maica Precista.

Ele vin să ne bucure,
apoi să se scuture într-o zi când e cald
şi cu toţi copiii râzând, pe urme,

să urce-n cer de smarald.

Într-o zi când ne vom sătura să mai fim copii,
ne vom face din tulpini de păpădii scară
şi vom urca liniştiţi la ceasul sortit
spre locul unde-i veşnică vară.

Ne va aştepta Măicuţa cea bună în prag

pe umeri să ne pună aripi de îngeri,

serafimi ca să-i fim în cerul ei alb.

în lumea-i curată, ce nu ştie de plângeri.

Acolo, de la răsărit până la toacă,

vom avea vreme nesfârşită de joacă.

Greierii, cântece vesele ne-or scoate din strune

amintind de clipele noastre cele mai bune.

Fluturi şi păsări, câmpuri în floare,

vor da zilelor noastre culoare.

Până atunci, copii, nu vă opriţi,

jucaţi-vă, un petec de rai avem şi aici.

Editeaza textul
0 votes, average: 0,00 out of 1 (0 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+