Pe şapte coline
Poezie
Andreea Maftei
septembrie 4, 2017
16

Copilul zburdă desculț,
se loveşte, cade, ştie să se ridice,
deşi varsă lacrimi ce inundă câmpii,
are aerul că toată lumina este a lui,
prinsă în fiecare răsucire de păr
La apus,
numără vise, le ascunde rapid,
cu fiecare surâs dezvelit,
lumea pare mai mare.
Topește ritmic zări de ninsori şi
leagănă luna între gene.
Încoronat cu ziua de mâine,
copacul bătrân, la dreapta lui,
spune povestea celor
şapte coline.

Editeaza textul
12 votes, average: 1,00 out of 1 (12 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

16 Comentarii
  1. everdana a comentat la data de 5 septembrie 2017

    un poem frumos ca tine, Andreea! am votat.

  2. Floare de Colț a comentat la data de 5 septembrie 2017

    Frumos, Andreea! Vot! :)

  3. Corina Dimitriu a comentat la data de 2 septembrie 2017

    „are aerul că toată lumea e a lui…”
    Vot!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+