Podul de piatră
Poezie
RaulB
octombrie 13, 2016
0

– Dar nici n-ai împlinit 60 de ani! a strigat
adminul, roşu ca racul.
– E prea de-ajuns am zis, prea de-ajuns,
cine stă să îndure mai departe când zorii
pierduţi sunt pentru totdeauna?
Dumnezeu nu mă mai poate vedea
din pricina îngerilor care îmi fâlfâie
deasupra capului, acoperindu-mi
pielea cu fulgii lor albi şi negri şi gri,
poezia a trecut odată cu starea împotrivă,
sânii iubitei şi-au pierdut surâsul lila,
chiar semnele de foc şi de aer
au devenit confuze, iar copiii,
după cum vezi, nu mai găsesc nicio bucurie
în datul de trei ori peste cap în iarbă.
– Totuşi, mai gândeşte-te, măcar 70! a strigat
cu vocea lui metalică adminul.
– Nu vreau să mă mai gândesc, i-am răspuns…
nicio gândire nu ajunge mai departe
de podul de piatră.

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+